Nuclearelectrica caută experți externi pentru Cernavodă

Nuclearelectrica caută experți externi pentru a coordona retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă, o investiție de peste 1,85 miliarde de euro, recunoscând public lipsa unor resurse umane calificate intern. Anunțul de consultare a pieței a fost publicat în SEAP pe 8 august și descrie un proiect care va prelungi cu 30 de ani durata de viață a reactorului CANDU.

Anunțul Nuclearelectrica și amploarea proiectului de la Cernavodă

Documentația publicată luni, 8 august, în Sistemul Electronic de Achiziții Publice deschide oficial faza pregătitoare a celui mai mare proiect de retehnologizare nucleară din Europa Centrală și de Est. Operatorul român al singurei centrale nucleare din țară solicită servicii de inginerie, consultanță și management de proiect pentru pregătirea și implementarea lucrărilor la Unitatea 1 de la Cernavodă.

Valoarea declarată a investiției depășește 1,85 miliarde de euro, fără a include costurile de finanțare și actualizarea cu rata inflației la data semnării contractului. Suma a fost validată în Adunarea Generală a Acționarilor pe 23 februarie 2022, odată cu aprobarea Studiului de Fezabilitate elaborat în prima etapă a proiectului, demarată în 2017.

Calendarul de execuție prevede oprirea Unității 1 între 2027 și 2029, perioadă în care vor fi înlocuite componente esențiale ale reactorului CANDU, inclusiv tuburile de presiune și sistemele aferente. Repunerea în funcțiune va marca începutul unui nou ciclu de operare de 30 de ani, ducând activitatea reactorului dincolo de anul 2059.

De ce caută Nuclearelectrica experți externi pentru retehnologizare

Decizia de a apela la consultanți internaționali pentru un proiect de această dimensiune nu este o formalitate procedurală, ci reflectă o problemă structurală pe care compania a ales să o spună deschis. În documentația SEAP, Nuclearelectrica indică drept motive principale schimbarea de generații în interiorul organizației, plecările repetate de personal către alte proiecte nucleare desfășurate în lume și lipsa de resurse calificate pentru managementul mega-proiectelor cu valori de peste un miliard de euro.

Compania descrie clar tipul de expertiză căutat în afara propriilor rânduri. "Ca urmare, se solicită Operatorului Economic să asigure servicii de ingenerie, consultanță și management de proiect, necesare pregătirii și implementării proiectului de retehnologizare a Unitatii 1 CNE Cernavodă, prin experți cu experiență în dezvoltarea, pregătirea și efectuarea activităților de retehnologizare a centralelor CANDU", se precizează în anunț.

Un domeniu cu puțini specialiști în lume

Retehnologizarea unui reactor CANDU este o operațiune complexă care necesită cunoștințe specifice tehnologiei canadiene. La nivel global, doar câteva țări operează această filieră nucleară, ceea ce restrânge bazinul de experți disponibili. Echipele cu experiență directă în asemenea proiecte au fost formate în Canada, Coreea de Sud, India și Argentina, iar disponibilitatea lor pe piață este influențată de calendarele propriilor programe naționale.

Informatii suplimentare gasesti in sectiunea echipamente electronice la preturi bune.

Exodul de specialiști și fragilizarea expertizei nucleare interne

Recunoașterea publică a lipsei de resurse interne de management de mega-proiect este, în sine, un semnal asupra modului în care s-a erodat în timp capacitatea de a coordona singuri un proces atât de complex. Renașterea interesului mondial pentru energia nucleară din ultimii ani a generat o competiție acerbă pentru ingineri experimentați, în care companii din Marea Britanie, Statele Unite, Emiratele Arabe Unite și Polonia atrag personal calificat cu pachete salariale greu de egalat.

O parte dintre specialiștii formați la Cernavodă, care au acumulat experiență operațională pe reactoare CANDU, au plecat către proiecte noi din Canada, către extinderile centralelor sud-coreene sau către programele de mici reactoare modulare care prind contur în mai multe țări. Pierderea unei generații intermediare de manageri și ingineri lasă în urmă un decalaj greu de acoperit doar prin recrutări locale rapide.

În paralel, sistemul universitar românesc a redus în ultimele decenii numărul absolvenților cu specializare nucleară, iar formarea unui inginer capabil să gestioneze faze critice ale retehnologizării durează ani buni de experiență directă pe șantier. Anunțul Nuclearelectrica devine astfel un termometru pentru starea actuală a expertizei tehnice din infrastructura strategică românească.

Calendarul critic 2027-2029 al lucrărilor de la Cernavodă

Proiectul de retehnologizare se desfășoară pe mai multe faze, structurate astfel încât oprirea efectivă a reactorului să fie cât mai scurtă posibil. Faza 1, demarată în 2017, s-a încheiat cu elaborarea Studiului de Fezabilitate aprobat în 2022. Etapele intermediare presupun achiziții de echipamente cu termen lung de livrare, contractarea consultanței specializate și pregătirea infrastructurii de șantier.

Oprirea Unității 1 între 2027 și 2029

Faza 3, cea care implică lucrările propriu-zise, este programată în intervalul 2027-2029. Pe durata opririi, Unitatea 1 nu va produce energie electrică, iar sarcina de a acoperi consumul intern va reveni în special Unității 2 și restului mixului energetic românesc. Aceasta este o fereastră temporală în care planificarea producției de energie devine deosebit de sensibilă, iar întârzierile pot avea efecte sistemice.

Unitatea 1 a fost pusă în exploatare comercială în 1996, iar Unitatea 2 a intrat în funcțiune în 2007. Reactoarele CANDU au o durată de viață inițială de 30 de ani, prelungibilă cu încă 30 prin retehnologizare. Pentru Unitatea 1, fereastra tehnică se închide spre 2026-2027, ceea ce face calendarul actual al proiectului dificil de amânat fără consecințe.

Vezi si telefoane si tablete disponibile.

Transferul de cunoștințe pentru retehnologizarea Unității 2

Argumentul strategic care însoțește decizia de a aduce experți externi nu se rezumă la finalizarea cu succes a Unității 1. Nuclearelectrica vede contractul ca pe o platformă de instruire prin care personalul propriu să acumuleze experiența necesară pentru a coordona, peste aproximativ un deceniu, retehnologizarea Unității 2.

"Totodată, prin contractarea expertilor externi pentru a lucra in echipe comune cu specialistii Directiei de Retehnologizare se crează premizele unui transfer de cunoștințe și experiență necesare în urmatorul Proiect de retehnologizare a Unitatii 2", precizează documentația.

Modelul echipei comune, în care consultanții străini lucrează cot la cot cu inginerii români, este folosit frecvent în industria nucleară pentru a evita dependența pe termen lung de furnizori externi. Investiția în Unitatea 1 devine astfel și o investiție în capitalul uman care va duce mai departe operarea centralei de la Cernavodă.

Calendarul Unității 2: orizont 2037

Pusă în funcțiune în 2007, Unitatea 2 ar urma să intre într-un proces similar de retehnologizare în jurul anului 2037, când va atinge limita inițială a duratei de viață. Decizia de a forma o nouă generație de specialiști în acest interval este una pragmatică, ținând cont de durata extinsă a programelor de formare și de calendarele de planificare industrială specifice sectorului nuclear.

Costurile retehnologizării comparate cu un reactor nuclear nou

Suma de 1,85 miliarde de euro pare la prima vedere considerabilă, dar trebuie pusă în contextul costurilor unei alternative reale: construcția unei unități nucleare noi. Nuclearelectrica indică explicit că, prin retehnologizare, durata de viață a reactorului poate fi extinsă cu 30 de ani la mai puțin de jumătate din costurile asociate unui reactor nou de capacitate similară.

Această comparație nu este izolată. Un studiu al Agenției pentru Energie Nucleară din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică arată că energia produsă prin prelungirea duratei de viață a unităților nucleare existente are cel mai scăzut cost dintre toate sursele disponibile, inclusiv din regenerabile. Concluzia se sprijină pe faptul că infrastructura, autorizațiile, integrarea în rețea și forța de muncă instruită sunt deja prezente.

Pe acelasi subiect, vezi si anunturi din domeniul tehnologiei.

Variabile care pot mări factura finală

Pragul de 1,85 miliarde nu cuprinde costurile de finanțare și nici actualizarea cu rata inflației, calculată la data semnării contractului efectiv. În condițiile actualului ciclu inflaționist și a fluctuațiilor pe piața componentelor nucleare, suma reală angajată la momentul demarării lucrărilor poate fi sensibil mai mare. La acestea se adaugă riscurile clasice ale mega-proiectelor: întârzieri, modificări de proiectare și costuri neprevăzute, care în istoria recentă a sectorului nuclear au dus, în mai multe cazuri, la depășiri semnificative ale bugetelor inițiale.

Implicațiile pentru independența energetică a României

Centrala de la Cernavodă produce o parte importantă din energia electrică a țării, iar continuarea operării celor două unități este o variabilă-cheie în orice scenariu privind independența energetică a României. Închiderea Unității 1 fără retehnologizare ar însemna pierderea unei capacități de bază, dificil de înlocuit rapid cu alte surse stabile, în condițiile în care energia nucleară furnizează producție constantă, fără variațiile specifice eolianului și solarului.

Proiectul are de asemenea o componentă regională. România este unul dintre puținii operatori de tehnologie CANDU din Europa, iar succesul retehnologizării ar putea poziționa Nuclearelectrica drept partener pentru alte programe nucleare din regiune. Această perspectivă, însă, depinde direct de reconstruirea expertizei interne pe care anunțul SEAP o semnalează ca insuficientă astăzi.

Riscuri și planuri B

Pentru intervalul 2027-2029, în care Unitatea 1 va fi oprită, mixul energetic va trebui să compenseze pierderea producției nucleare prin alte surse. Aceasta presupune o coordonare atentă cu programele de modernizare a producției pe gaze, hidroenergie și regenerabile, dar și cu interconexiunile internaționale ale rețelei. Întârzierile în calendarul Cernavodei ar putea complica această ecuație, mai ales într-un context european în care presiunea asupra prețurilor angro la energie rămâne ridicată.

Anunțul publicat de Nuclearelectrica este, în acest sens, mai mult decât o procedură birocratică. Este o recunoaștere a unei vulnerabilități și, în același timp, un pas necesar către un proiect cu impact decisiv asupra modului în care România va produce energie electrică în următoarele trei decenii.