Premierul Ilie Bolojan estimează că inflația, ajunsă aproape de 11%, va scădea spre 5% în această toamnă, cu condiția menținerii stabilității interne și a echilibrelor financiare. Șeful Executivului avertizează că viitoarea guvernare nu trebuie să facă experimente, iar puseul inflaționist actual a fost pus pe seama războiului din Golf.
Mesajul premierului despre traiectoria prețurilor
Bolojan a vorbit despre o creștere a inflației peste prognozele inițiale, pe care a descris-o ca pe un ușor puseu inflaționist. În viziunea sa, evoluția nu este structurală, ci una conjuncturală, generată de șocuri externe care s-au propagat rapid în economia românească.
Premierul a insistat pe ideea că revenirea la o inflație de aproximativ 5% până la toamnă este posibilă, însă nu garantată. Condiția fundamentală, repetată de mai multe ori în declarație, este menținerea unui cadru predictibil, fără măsuri bruște care să tulbure așteptările pieței.
De ce contează ținta de 5% pentru bugetul familiilor
O inflație de aproape 11% înseamnă, în termeni concreți, că prețurile coșului de consum se majorează cu aproximativ o zecime pe an. Pentru un buget mediu de familie, presiunea se vede în factura la utilități, la alimentele de bază și în costul creditelor cu dobândă variabilă, indexate de regulă la inflație și la ROBOR.
Coborârea către 5% ar însemna o reducere la jumătate a vitezei cu care se erodează puterea de cumpărare. Salariile reale, pensiile indexate și economiile depozitate la bănci ar resimți o ușurare vizibilă, mai ales după mai multe trimestre consecutive în care creșterile nominale au fost mâncate, parțial sau integral, de scumpiri.
Războiul din Golf, factor invocat pentru puseul actual
Bolojan a indicat conflictul din Golf drept principal vinovat pentru depășirea prognozelor inițiale. Tensiunile dintr-o zonă care concentrează o parte semnificativă din producția mondială de hidrocarburi tind să se transmită rapid în prețul barilului de petrol, iar de acolo în costurile cu transportul, cu energia și, în cele din urmă, în prețurile de raft.
Din arhiva blogului: România, lider în UE la vânzări retail și la inflație.
România este expusă acestui mecanism prin câteva canale clare. Importurile de țiței și produse petroliere se ajustează aproape instantaneu la cotațiile internaționale. În același timp, industria, agricultura și logistica funcționează pe combustibili sau energie, astfel încât orice scumpire la sursă urcă pe lanț până la consumatorul final.
Ce înseamnă, pentru piață, avertismentul împotriva experimentelor
Atenționarea premierului ca viitoarea guvernare să nu facă experimente are o miză economică precisă. Inflația răspunde nu doar la șocuri externe, ci și la deciziile interne privind taxele, cheltuielile bugetare, prețurile administrate și politica salarială din sectorul public.
O majorare bruscă a unor impozite indirecte sau o accelerare necalibrată a cheltuielilor publice ar putea împinge prețurile în sens opus față de traiectoria descrescătoare prognozată. La fel, dereglarea echilibrelor financiare, prin deficite mai mari decât planificat, riscă să forțeze Banca Națională a României să mențină dobânda de politică monetară la un nivel restrictiv mai mult timp decât ar fi necesar.
Așteptările investitorilor, un canal sensibil
Pe piețele financiare, percepția contează adesea cât deciziile efective. Investitorii care cumpără titluri de stat românești se uită la credibilitatea cadrului fiscal-bugetar. Orice semnal de impredictibilitate poate scumpi costul finanțării publice, iar acest cost se traduce mai departe în presiune asupra cursului leu/euro și, indirect, asupra prețurilor de import.
Cum arată drumul de la 11% la 5%
Trecerea de la aproape 11% la 5% într-un singur sezon ar fi o ajustare amplă, dar nu fără precedent în Europa ultimilor ani. Mecanismul tipic implică trei ingrediente care trebuie să acționeze simultan: stabilizarea prețurilor energiei, încetinirea creșterii prețurilor administrate și efectul statistic de bază, prin care lunile cu inflație mare din anul anterior ies din comparație.
Pe aceeasi tema: CGS România: profit la minim din 2013 și personal redus cu 3%.
Dacă acest efect de bază joacă în favoarea ratei anuale, atunci scăderea spre 5% devine plauzibilă chiar și fără măsuri suplimentare. Riscul rămâne însă pe partea costurilor cu energia: o reaprindere a tensiunilor din Golf sau o nouă rundă de scumpiri la gaze ar putea anula o parte din coborâre.
Implicații pentru dobânzi și credite
O inflație în scădere este, de regulă, semnalul așteptat de Banca Națională pentru a lua în calcul relaxarea politicii monetare. Reducerea dobânzii de referință se transmite, cu un decalaj de câteva luni, în IRCC și în dobânzile la creditele ipotecare și de consum.
Pentru cei care plătesc rate variabile, o coborâre a inflației spre 5% până la toamnă ar putea însemna prima ușurare reală a costului creditului după mai multe trimestre de stagnare. În același timp, depozitele la termen ar urma să devină mai puțin generoase nominal, dar cu randamente reale potențial mai bune, dacă scumpirile încetinesc.
Ce dependențe păstrează scenariul optimist
Estimarea premierului se sprijină pe ipoteze care nu țin toate de România. Prețul petrolului, evoluția cursului euro/dolar și politica Băncii Centrale Europene influențează direct cât de repede se calmează inflația internă. La acestea se adaugă recoltele agricole, factor decisiv pentru prețurile alimentare, capitol care a tras puternic în sus indicele general în ultimii ani.
Pe plan intern, programul de guvernare care urmează, calendarul reformelor fiscale și deciziile privind salariul minim și pensiile reprezintă variabilele asupra cărora Bucureștiul are control direct. Aici se aplică, practic, avertismentul lui Bolojan împotriva experimentelor.
