Reforma bugetară, blocată între dosarul cu șină și tăieri

Reforma bugetară este privită cu neîncredere chiar din interiorul statului: doar 3% dintre respondenții unui studiu APSAP spun că au văzut concedieri reale în instituția lor, potrivit datelor citate de HotNews.

Miza nu este doar politică sau contabilă. Pentru cetățeni și firme, o administrație care păstrează dosarul cu șină peste documentul digital înseamnă drumuri, timp pierdut și costuri ascunse. Pentru angajații publici, aceeași realitate arată o reformă care promite eficiență, dar ajunge greu în procedurile zilnice.

Un diagnostic din interiorul instituțiilor

Datele publicate de HotNews vin dintr-un studiu național realizat de Centrul de Formare APSAP în rândul a 2.169 de angajați din sectorul public. Respondenții provin din administrație centrală, administrație locală, sănătate, instituții autonome, companii de stat, învățământ, ordine publică și apărare.

Structura eșantionului contează pentru interpretare. Potrivit sursei, 31,7% dintre respondenți lucrează în administrația centrală, 28% în administrația locală, iar 12,7% în sănătate. În plus, 84% sunt angajați pe funcții de execuție, adică oameni care văd direct cum funcționează circuitul documentelor, relația cu șefii și efectele reorganizărilor.

Studiul nu trebuie citit ca un sondaj sociologic reprezentativ pentru toți angajații publici din România. Chiar APSAP îl plasează în zona percepției unui public activ profesional și interesat de dezvoltare profesională. Tocmai această limită îl face util: nu descrie întreaga administrație, dar surprinde felul în care o parte informată din interiorul sistemului judecă reformele anunțate.

De ce contează dosarul cu șină pentru cetățeni

Indicatorul cel mai concret este cel al birocrației de zi cu zi. Conform datelor citate de HotNews, 89% dintre angajații publici confirmă că lucrează încă folosind dosarul cu șină și semnătura olografă pentru documente care există și în format digital. Numai 4,1% spun că își desfășoară activitatea exclusiv digital.

Pentru un cetățean, această dublare a documentelor se traduce în cereri printate, semnături fizice, copii inutile și deplasări care ar putea fi evitate. Pentru o firmă, înseamnă întârzieri în autorizații, avize, contracte sau decontări. Pentru instituție, înseamnă muncă administrativă repetată, în loc de verificare, analiză și servicii publice mai rapide.

Legat de subiect: Via Transilvanica devine traseu național: miza reală.

Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Centrului de Formare APSAP, sintetizează problema printr-o formulare scurtă: "Cifra care spune totul este 3%". Restul explicației ține de modul în care reforma este percepută: posturi vacante eliminate, pensionări trecute la restructurare și schimbări de organigramă care nu schimbă neapărat munca reală.

Această diferență dintre digitalizare declarată și digitalizare efectivă este una dintre marile frustrări ale relației cu statul. Dacă același document circulă și pe hârtie, și electronic, nu apare o economie de timp, ci o birocrație dublă. Iar costul nu se vede doar în buget, ci și în orele pierdute de oameni.

Reforma, percepută ca tăiere de costuri

În rândul respondenților, reforma bugetară nu este asociată în principal cu performanța. Datele citate de HotNews arată că 35,4% o descriu drept o simplă tăiere de cheltuieli, fără o selecție reală între angajații competenți și cei ineficienți. Alți 33,1% o văd mai degrabă ca reducere de costuri decât ca reformă autentică.

Cumulat, 68,5% dintre angajații statului percep reforma ca pe o operațiune contabilă. Doar 9,3% o consideră o reformă autentică, orientată spre competență și eficiență. Acesta este nucleul politic și administrativ al problemei: reforma nu este judecată după comunicatul public, ci după ce schimbă în instituția unde oamenii lucrează.

Scepticismul merge mai departe. Potrivit studiului, 82,1% dintre respondenți anticipează tăieri fără criterii clare, măsuri de imagine sau un amestec al acestora. În rezumatul HotNews, 8 din 10 angajați ai statului nu cred într-o reformă reală bazată pe evaluarea performanței.

O reformă bazată pe performanță cere criterii verificabile, responsabilitate managerială și proceduri care separă volumul de muncă real de simpla prezență în organigramă. Brief-ul nu indică asemenea criterii în măsurile analizate de respondenți, deci concluzia prudentă este că angajații percep mai ales o lipsă de încredere în modul de aplicare.

Concedierile reale apar rar în răspunsuri

Studiul APSAP a întrebat și ce s-a întâmplat concret în instituții. În 37,3% dintre cazuri, respondenții spun că nu au existat deloc reduceri de personal. Acolo unde au existat, ele au însemnat în principal eliminarea unor posturi vacante deja neocupate, în 22,9% dintre răspunsuri, sau plecarea unor persoane care oricum ieșeau la pensie, în 18,3% dintre răspunsuri.

Citeste si: Concedieri Oracle România: peste 500 de angajați vizați.

Concedieri reale ale unor persoane active sunt raportate doar de 3% dintre respondenți. Această cifră explică distanța dintre retorica despre restructurare și percepția din interiorul instituțiilor. Dacă reforma se vede mai ales în documente, organigrame și posturi care oricum nu erau ocupate, impactul asupra eficienței poate rămâne limitat.

Pentru public, riscul este ca dezbaterea să rămână prinsă între două extreme: apărarea automată a tuturor posturilor de la stat și promisiunea că orice tăiere produce eficiență. Datele din studiu susțin o întrebare mai concretă: ce activități sunt necesare, cine le face bine, ce sarcini pot fi automatizate și unde se irosesc resursele?

Cronologia cazului

Ce ar trebui urmărit de acum înainte

Pentru cititorii care intră frecvent în contact cu instituțiile publice, detaliul practic este simplu: digitalizarea reală se vede atunci când o procedură nu mai cere documentul pe hârtie după ce a fost transmis electronic. Dacă instituția solicită în paralel dosar fizic, semnătură olografă și document digital, beneficiul pentru cetățean rămâne slab.

Merită urmărite și criteriile prin care vor fi prezentate viitoarele restructurări. O reducere de posturi vacante nu are același efect ca o reorganizare a activității curente. O pensionare raportată ca restructurare nu arată neapărat că instituția a devenit mai eficientă. Iar schimbarea titulaturii unei funcții nu înseamnă automat reducerea costurilor sau clarificarea responsabilităților.

Studiul nu spune că administrația nu se schimbă deloc. Una dintre nuanțele importante este că 57% dintre angajați văd o administrație mai bună decât acum cinci ani, conform citatului atribuit lui Bogdan-Costin Fârșirotu în articolul HotNews. Problema semnalată de respondenți este viteza schimbării și substanța reformei, într-un sistem în care hârtia continuă să dubleze documentul digital.

În acest punct, reforma bugetară are o probă mai dificilă decât reducerea unei linii din organigramă: să arate, instituție cu instituție, că timpul funcționarului și timpul cetățeanului nu mai sunt consumate de aceleași copii, semnături și trasee administrative.