Parlamentul a aprobat programul național "Lift pentru viață", prin care ar urma să fie finanțată instalarea de lifturi în blocurile cu peste 3 etaje, folosind bani de la bugetul de stat, resurse locale și fonduri europene.
Programul țintește o problemă veche a blocurilor fără ascensor
Decizia vizează una dintre cele mai vizibile limite ale fondului locativ construit în perioada comunistă: blocurile de 4 etaje ridicate fără lift. Pentru locatarii tineri, lipsa ascensorului poate părea doar un inconvenient. Pentru persoanele în vârstă, bolnave sau cu dizabilități, scările devin uneori o barieră care le reduce aproape complet mobilitatea.
Programul "Lift pentru viață" pornește de la această realitate. În practică, un bloc cu peste 3 etaje înseamnă, în multe orașe, exact tipul de imobil răspândit în cartierele construite accelerat înainte de 1989. Sunt clădiri gândite pentru costuri mici și execuție rapidă, nu pentru confort pe termen lung sau pentru nevoile unei populații care îmbătrânește.
Scepticismul cu care mulți români au primit anunțul vine dintr-o întrebare simplă: unde și cum poate fi montat un lift într-un bloc care nu a fost proiectat pentru așa ceva? Un ascensor nu este o piesă de mobilier adăugată ulterior, ci o instalație grea, care cere structură, spațiu, autorizații, alimentare electrică și întreținere permanentă.
Finanțarea combină bani de stat, resurse locale și fonduri europene
Programul aprobat de Parlament prevede finanțare din trei surse: bugetul de stat, bugetele locale și fonduri europene. Această arhitectură este relevantă deoarece costurile pot depăși capacitatea multor asociații de proprietari, mai ales în blocurile cu locatari vulnerabili sau cu venituri reduse.
Bugetul de stat poate acoperi partea centrală a programului, autoritățile locale pot gestiona prioritizarea și partea administrativă, iar fondurile europene pot susține investițiile legate de accesibilitate și modernizarea locuirii urbane. Pe hârtie, împărțirea surselor reduce presiunea pe o singură instituție. În teren, ea poate complica procedurile dacă responsabilitățile nu sunt clare.
Pentru un proprietar, diferența dintre un program real și unul blocat în acte se vede în detalii: cine depune cererea, cine comandă expertiza tehnică, cine semnează contractul, cine plătește întreținerea după instalare și ce se întâmplă dacă o parte dintre vecini se opun lucrării.
Legat de subiect: Forbes: cei mai bogați 10 oameni au atins 2.900 mld. dolari.
Problema tehnică: blocurile lui Ceaușescu nu au fost gândite pentru lift
Multe blocuri cu 4 etaje au fost construite într-o perioadă în care ascensorul era considerat necesar mai ales la imobile mai înalte. Logica era una de economie: dacă normele permiteau construirea fără lift, dezvoltatorul de stat economisea materiale, timp și bani. După decenii, nota de plată socială este suportată de locatari.
Instalarea unui lift într-un astfel de bloc poate presupune soluții diferite. Uneori, ascensorul ar putea fi montat în exterior, într-o structură atașată fațadei. Alteori, spațiul interior al casei scării ar putea fi prea îngust sau ar necesita modificări majore. Fiecare variantă cere expertiză tehnică, pentru că intervenția nu trebuie să afecteze structura clădirii.
O analogie simplă ajută: un lift adăugat ulterior seamănă mai mult cu montarea unei camere noi pe scheletul unei case decât cu instalarea unui aparat electrocasnic. Dacă fundația, pereții și accesul nu permit lucrarea, costurile cresc sau proiectul devine imposibil pentru acel imobil.
Mai apare și tema fațadelor. În multe cartiere, blocurile sunt apropiate de trotuare, parcări, spații verzi sau rețele edilitare. Un lift exterior poate intra în conflict cu aceste zone, iar autorizațiile urbanistice pot deveni dificile. De aici vine o parte din neîncrederea publică: oamenii știu cum arată blocurile lor și intuiesc că soluția nu este uniformă.
Cine ar putea fi cel mai afectat de noul program
Beneficiarii direcți ar fi locatarii din blocuri cu peste 3 etaje, mai ales cei care locuiesc la etajele superioare. Pentru o persoană în vârstă de la etajul 4, un lift poate schimba rutina zilnică: acces la medic, cumpărături, vizite, transport și servicii publice.
Familiile cu copii mici, persoanele cu mobilitate redusă și cei care îngrijesc rude bolnave ar putea simți rapid diferența. În prezent, lipsa liftului poate transforma un apartament altfel decent într-un spațiu greu de folosit. Piața imobiliară reflectă deja această realitate: apartamentele de la etaje superioare, în blocuri fără ascensor, sunt adesea mai greu de vândut sau de închiriat.
Există însă și locatari care privesc programul cu rezerve. Unii se tem de costuri ascunse, alții de șantier, zgomot, pierderea luminii naturale sau modificarea aspectului clădirii. Dacă întreținerea ulterioară rămâne în sarcina asociației, discuția se mută de la investiția inițială la cheltuielile recurente.
Din arhiva blogului: Carrefour România trece la frații Pavăl: tranzacție de 823 milioane.
De ce scepticismul public nu este doar opoziție la schimbare
Reacția prudentă a românilor are rădăcini în experiențe repetate cu programe publice anunțate ambițios, dar aplicate greu. În cazul lifturilor, suspiciunea este alimentată de trei întrebări concrete: câte blocuri pot fi adaptate tehnic, cât va dura autorizarea și cine suportă costurile care apar după montaj.
Mai există un element sensibil: acordul proprietarilor. Într-un bloc, spațiile comune aparțin tuturor, iar o intervenție majoră nu poate fi tratată ca o simplă reparație. Dacă unii locatari consideră liftul indispensabil, alții pot vedea lucrarea ca pe o cheltuială sau ca pe o modificare nedorită a imobilului.
Programul poate funcționa doar dacă regulile de accesare sunt clare și dacă evaluarea tehnică este făcută înainte de promisiuni. Altfel, autoritățile riscă să creeze așteptări în blocuri unde montarea unui lift este prea complicată, prea scumpă sau incompatibilă cu structura clădirii.
Modernizarea locuirii depinde de detalii administrative
Instalarea de lifturi în blocuri vechi se înscrie într-o discuție mai largă despre adaptarea orașelor la populația actuală. România are cartiere întregi proiectate pentru familii tinere, într-o perioadă în care accesibilitatea era tratată marginal. După câteva decenii, aceleași cartiere sunt locuite de oameni mai în vârstă, cu nevoi diferite.
Un program național poate da direcție și finanțare, dar execuția va depinde de primării, asociații de proprietari, proiectanți, constructori și firme autorizate pentru ascensoare. Fiecare bloc va trebui analizat separat, pentru că diferențele de structură, amplasament și acces pot schimba complet soluția tehnică.
În forma anunțată, "Lift pentru viață" promite să trateze o problemă reală, nu una abstractă. Testul va fi în proceduri: criterii de eligibilitate, expertize, autorizații, contribuții financiare și responsabilitatea pentru mentenanță. Fără aceste elemente, un lift în blocurile cu 4 etaje rămâne o idee atractivă, dar greu de transformat într-o lucrare finalizată.
Întrebări frecvente
Cine ar putea beneficia de programul "Lift pentru viață"?
Programul vizează blocurile cu peste 3 etaje, categorie în care intră numeroase imobile cu 4 etaje construite înainte de 1989. Beneficiarii direcți ar fi locatarii, mai ales persoanele în vârstă, cele cu dizabilități, familiile cu copii mici și proprietarii care locuiesc la etajele superioare. Aplicarea concretă va depinde de regulile de eligibilitate stabilite pentru program.
De unde ar urma să vină banii pentru instalarea lifturilor?
Finanțarea anunțată combină trei surse: bugetul de stat, resursele autorităților locale și fonduri europene. Această formulă poate reduce povara financiară asupra asociațiilor de proprietari, dar presupune coordonare administrativă între instituții. Costurile exacte, contribuțiile posibile ale proprietarilor și cheltuielile de întreținere trebuie clarificate prin normele de aplicare.
Se poate monta lift în orice bloc vechi cu 4 etaje?
Nu orice bloc permite automat instalarea unui lift. Este nevoie de expertiză tehnică, verificarea structurii, analizarea spațiului disponibil și obținerea autorizațiilor necesare. În unele cazuri, soluția poate fi un lift exterior atașat fațadei. În altele, amplasamentul, scara interioară, rețelele sau vecinătățile pot face lucrarea foarte dificilă.
Cine va plăti întreținerea liftului după instalare?
Rezumatul programului indică sursele de finanțare pentru instalare, nu și regimul complet al întreținerii ulterioare. În mod obișnuit, ascensoarele implică revizii, verificări autorizate, consum de energie și reparații, iar aceste costuri sunt gestionate prin asociația de proprietari. Normele programului ar trebui să precizeze clar cine suportă aceste cheltuieli.
