Muzeul Sportului din România: istorie și exponate legendare

Muzeul Sportului din România funcționează în sediul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, pe Bulevardul Mărăști din București, și păstrează peste 10.000 de exponate care urmăresc un secol de performanță. Intrarea este gratuită, de luni până vineri, între 10:00 și 17:00.

Un muzeu inaugurat în 1971 și închis înainte de Universiada

Prima instituție dedicată patrimoniului sportiv românesc a deschis porțile în 1971, în incinta Stadionului 23 August din Capitală. Decizia a coincis cu o perioadă în care sportul de performanță devenise vitrină internațională a regimului, iar arhiva materială a marilor competiții începea să fie tratată ca obiect de cultură.

Existența muzeului a fost însă scurtă. Înainte de Universiada de vară din 1981, găzduită la București, autoritățile au decis desființarea instituției, pe motiv că exponatele incomodau oficialii implicați în organizarea evenimentului. Colecția a fost dispersată, iar timp de peste un deceniu sportul românesc nu a mai avut un spațiu propriu de expoziție.

Reînființat în 1994, mutat în 2011

Revenirea s-a produs în 1994, la inițiativa Ministerului Tineretului și Sportului, cu sprijinul Ministerului Culturii. Muzeul a primit spațiu în clădirea Muzeului Național de Istorie a României, pe Calea Victoriei, unde a funcționat aproape două decenii.

În 2011, instituția s-a relocat în sediul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, pe Bulevardul Mărăști nr. 20A. Acolo se află și astăzi, în subordinea Ministerului Sportului, cu o colecție care a continuat să crească prin donații ale federațiilor, ale familiilor de sportivi și ale campionilor înșiși. Spațiul actual integrează muzeul în însăși inima structurii care administrează participarea României la Jocurile Olimpice.

Două expoziții permanente: cronica sportului și centenarul olimpic

Vizita se construiește pe două trasee. "Cronica sportului românesc" parcurge dezvoltarea disciplinelor de la primele cluburi și asociații până la performanțele recente, prin fotografii, diplome, fanioane și echipamente de competiție.

Legat de subiect: Petrolul Ploiești, dubla criză: pierde meciul și concordatul.

"România Olimpică 100" marchează centenarul mișcării olimpice românești și ordonează participarea țării la Jocurile Olimpice. În această secțiune, vizitatorii pot urmări traseul primei medalii olimpice din istoria României, câștigată de echipa de rugby la Paris, în 1924, alături de obiecte din ediții ulterioare, până în prezent. A doua medalie olimpică a țării a venit la Berlin, în 1936, iar urma cifrelor și a podiumurilor continuă pe panourile celor două săli.

Pagaia lui Patzaichin, mănușile lui Linca, schiful Sandei Toma

Câteva piese atrag atenția în mod special. Pagaia lui Ivan Patzaichin, canoist cu mai multe medalii olimpice, este una dintre cele mai vechi din colecție și a fost descrisă chiar de sportiv ca o bucată din propria biografie.

"Este una dintre cele mai vechi pagai, cred că are mai mult de 30 de ani! E legată foarte strâns de inima mea, orice obiect dintr-acesta m-a ajutat să-mi ating visurile și are o semnificație specială. O bucățică din sufletul meu e aici... Mă duc s-o văd, e greu de spus ce sentiment am... Nu de nostalgie, dar, așa, de bucurie că am trecut prin momentele alea care au fost frumoase și cu satisfacție multă", spunea Patzaichin despre exponat.

Mănușile lui Nicolae Linca trimit la singurul titlu olimpic din boxul românesc, cucerit la Melbourne, în 1956. Schiful Sandei Toma și kaiacul lui Aurel Vernescu vorbesc despre dominația românească în sporturile nautice, iar sabia lui Mihai Covaliu reamintește de o disciplină în care țara a strâns titluri europene și mondiale.

Pașaportul echipei de la Cupa Mondială din 1930

Pasionații de fotbal pot vedea pașaportul echipei naționale prezente la Campionatul Mondial din 1930, primul turneu final al competiției supreme. Este unul dintre puținele documente originale care atestă participarea României la o ediție inaugurală urmărită astăzi de miliarde de oameni. Alături sunt expuse fanioane, programe de meci și fotografii de epocă, recuperate de-a lungul anilor de la urmașii jucătorilor.

Din arhiva blogului: România - Țara Galilor 2-1: rezervele lui Hagi decid.

Vizita: program, adresă și acces gratuit

Muzeul Sportului din România poate fi vizitat gratuit, de luni până vineri, între 10:00 și 17:00. Adresa este Bulevardul Mărăști nr. 20A, în Sectorul 1 al Capitalei, în clădirea Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Accesul liber transformă spațiul într-un punct de interes pentru elevi, studenți, turiști și pasionați de istorie sportivă. Vizitatorii pot parcurge cele două expoziții permanente în aproximativ o oră, iar grupurile organizate pot solicita ghidaj prin programare anticipată. Locația este accesibilă cu mijloacele de transport în comun din zona Piața Victoriei, Aviatorilor și Piața Romană.

Donația lui Lucian Bute la Muzeul Național de Istorie

În paralel cu activitatea muzeului de pe Mărăști, Muzeul Național de Istorie a României derulează o campanie de îmbogățire a patrimoniului cu obiecte ale marilor sportivi. Recent, pugilistul Lucian Bute a făcut o donație care include mănușa de box cu autograf, centura de Campion Național la Box din 1999, cupa pentru "Cel mai tehnic pugilist" și două fotografii.

"Îi mulțumim pe această cale și invităm publicul să vadă, începând de astăzi, la muzeu, în cadrul expoziției Capodopere din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României: mănușa de box cu autograf, centura de Campion Național la Box din anul 1999, cupa pentru 'Cel mai tehnic pugilist' și două fotografii ale marelui campion", au transmis reprezentanții instituției.

Demersul se înscrie într-o tendință mai largă, prin care campionii cedează obiecte personale pentru a fi conservate public, în condițiile în care multe trofee și echipamente istorice se pierd sau ajung în colecții private fără acces pentru cercetători. Centura din 1999 din vitrina MNIR completează parcursul lui Bute spre titlul mondial profesionist obținut ulterior peste Atlantic și transformă o piesă personală în reper de cultură sportivă.