Cifra este atât de mare încât devine greu de imaginat: aproape 500 de miliarde de euro, distribuite pe parcursul a zece ani. Atât ar costa refacerea Ucrainei după încheierea războiului, potrivit unui raport comun elaborat de Guvernul de la Kiev, Banca Mondială, Uniunea Europeană și ONU.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, suma echivalează cu aproximativ trei PIB-uri ale Ucrainei din 2025. Adică tot ce produce economia ucraineană într-un an, multiplicat de trei ori, ar trebui canalizat exclusiv spre reconstrucție.
O factură fără precedent în istoria recentă
Când vorbim despre reconstrucții postbelice, mintea ne duce inevitabil la Planul Marshall din anii de după Al Doilea Război Mondial. Dar ce se conturează în cazul Ucrainei depășește, ca proporție față de economia națională, orice efort similar din ultimele decenii. Europa a mai trecut prin astfel de momente, însă contextul actual adaugă un nivel de complexitate pe care generațiile anterioare nu l-au cunoscut: lanțuri de aprovizionare globalizate, dependențe energetice interconectate și o inflație care face orice proiect de infrastructură considerabil mai scump decât ar fi fost acum câțiva ani.
Cele mai afectate sectoare, conform raportului, sunt locuințele, transporturile și energia. Nu este o surpriză. Bombardamentele sistematice au vizat tocmai aceste domenii, fie pentru a forța deplasarea populației, fie pentru a slăbi capacitatea logistică a țării.
Sectorul locuințelor înseamnă, de fapt, viața de zi cu zi a milioanelor de oameni. Fiecare clădire distrusă reprezintă familii fără adăpost, comunități fragmentate, copii care nu mai au unde să crească. Iar refacerea rețelelor de transport și a infrastructurii energetice constituie condiția minimă pentru ca economia să poată funcționa din nou.
Descopera locuri de munca pe La Ei.
Cine va plăti și cum?
Întrebarea care planează deasupra oricărei estimări de acest calibru este, firește, cea legată de finanțare. Faptul că raportul poartă semnătura a patru entități majore, Guvernul ucrainean, Banca Mondială, UE și ONU, sugerează că efortul va fi unul colectiv. Dar distribuția responsabilităților financiare rămâne un subiect care va genera dezbateri aprinse în capitalele lumii încă mulți ani de acum înainte.
Ucraina singură nu poate suporta o astfel de povară. Nici măcar economiile cele mai robuste din Europa nu ar putea absorbi fără dificultăți o contribuție semnificativă la această reconstrucție, mai ales într-o perioadă în care bugetele naționale sunt deja tensionate de cheltuieli militare crescute și de tranziția energetică.
Dimensiunea acestui efort depășește granițele unei singure țări sau ale unui singur continent. Aproape 500 de miliarde de euro înseamnă nu doar beton, oțel și cabluri electrice, ci și o testare a solidarității internaționale la o scară pe care lumea contemporană nu a mai experimentat-o. Vor fi statele lumii pregătite să susțină un astfel de angajament pe durata unui deceniu întreg? Răspunsul la această întrebare va defini nu doar viitorul Ucrainei, ci și echilibrul geopolitic al Europei pentru generațiile care vin.
