România rămâne în mai 2026 țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, cu o rată anuală de 9,7%, de aproape trei ori peste media UE de 3,3%, arată ultimele date Eurostat. Profesorul Adrian Mitroi de la ASE atribuie acest decalaj presiunilor interne: venituri care au crescut peste capacitatea economiei de a produce valoare adăugată.
Cifrele care separă România de restul Uniunii
Rata anuală a inflației măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC) a urcat în mai la 9,7% în România, față de 9,5% în aprilie. Diferența față de restul blocului comunitar rămâne uriașă, iar la polul opus se află Suedia, cu doar 1,1%, urmată de Danemarca și Cehia, fiecare cu 1,8%.
Chiar și statele tradițional considerate inflaționiste sunt mult sub România. Bulgaria a încheiat luna cu 6,3%, iar Lituania cu 5,1%. Per total, 16 state membre au raportat o inflație în creștere față de aprilie, iar 11 au înregistrat scăderi, însă niciuna nu se apropie de ritmul românesc.
Traseul ultimelor luni arată o presiune persistentă, nu un șoc punctual. România a debutat anul cu un IAPC de 8,3% în februarie, urcat la 9% în martie, 9,5% în aprilie și 9,7% în mai. Decalajul de aproape șapte puncte procentuale față de zona euro, unde inflația oscilează aproape de ținta de 2% a Băncii Centrale Europene, sugerează că problema nu ține de un context european comun, ci de mecanisme strict naționale.
Diagnostic Mitroi: inflația se fabrică intern
Profesorul de finanțe și economie comportamentală Adrian Mitroi a explicat că România se confruntă cu o problemă structurală pe care politica monetară nu o poate corecta singură. "O economie cu foarte multe probleme structurale nerezolvate, cum este România, are practic o singură modalitate prin care poate compensa politicile economice fără rezultate pozitive sau politicile economice nepotrivite. Iar această modalitate este inflația", a spus economistul.
În viziunea sa, sursa principală a presiunilor nu se găsește la frontiera externă. "De aceea spun că cea mai mare parte a inflației o fabricăm intern. Sigur că există și factori externi, există energie, există combustibili, există inflație importată, dar partea cea mai importantă este produsă în interiorul economiei", a adăugat Mitroi.
Banca Națională a României dispune, în acest context, de instrumente limitate. Când presiunile vin din zona fiscală și administrativă, nu din creditare, majorarea dobânzii de politică monetară devine un instrument cu efecte secundare grele asupra unei economii deja încetinite.
Citeste si: Salariul minim brut urcă la 4.325 lei din 1 iulie 2026: cât va fi netul.
Veniturile au depășit valoarea adăugată din economie
Argumentul de fond al profesorului ASE atinge un punct sensibil al politicilor publice din ultimii ani. Creșterile salariale, atât din sectorul public, cât și din cel privat, au depășit ritmul în care economia produce bunuri și servicii cu valoare adăugată suficientă pentru a susține aceste venituri.
"Singura modalitate prin care am reușit să creștem substanțial nivelul de trai a fost majorarea veniturilor. Problema este că noi nu producem suficientă valoare adăugată pentru a susține acest nivel al veniturilor. Ne place sau nu, acesta este adevărul economic. Economia internațională refuză să acorde girul acestor venituri și pune presiune constantă pe curs și pe inflație", a explicat Mitroi.
Mecanismul descris este familiar manualelor de economie. Când consumul intern crește mai repede decât producția, surplusul de cerere se traduce în prețuri mai mari și în deteriorarea cursului de schimb, fenomene vizibile deja în evoluția leului față de moneda unică europeană.
Scenariul ajustării: 10% inflație plus 5% depreciere
Întrebat cum se va închide acest decalaj, profesorul ASE a oferit un scenariu numeric concret pentru 2026. El estimează o inflație în jurul a 10%, combinată cu o depreciere a leului de aproximativ 5%, ceea ce înseamnă o ajustare totală a puterii de cumpărare de circa 15%.
"Această combinație de 10% inflație și 5% depreciere reprezintă, de fapt, o devalorizare impusă de rigorile unei economii de piață deschise către economia internațională. Economia românească trebuie să compenseze astfel, pe parcursul mai multor ani, o reașezare de 10-15% anual în termeni de competitivitate. România nu funcționează în acest moment pe criterii de competitivitate internațională", a spus Mitroi.
Cifra contrastează puternic cu ținta urmărită de BNR în anii anteriori, când plaja anuală de depreciere a leului se situa între 2,5% și 3%. O depreciere dublă față de acest nivel ar afecta direct creditele în euro, facturile la energie și prețul produselor importate, de la electronice până la medicamente.
Vezi si articolul: SCUT a investigat peste 7.000 de incidente cibernetice în șase luni.
Recesiunea tehnică și efectul de clește pe consum
Economia României a intrat în recesiune tehnică pe fondul reducerii consumului, iar combinația cu o inflație persistentă creează o situație rar întâlnită. "Astăzi avem o combinație mult mai complicată. Nu mai avem creștere economică semnificativă, dar avem în continuare inflație. Este o combinație toxică, o situație în care economia este prinsă într-un clește", a avertizat profesorul ASE.
Termenul tehnic folosit de manualele de economie pentru această situație este stagflație. Un fenomen rar care limitează puternic spațiul de manevră al autorităților. O politică monetară prea restrictivă adâncește recesiunea, iar una prea relaxată amplifică inflația. Practic, fiecare decizie devine un calcul de pierderi minime.
Pentru o economie care se bazează masiv pe consumul intern, ieșirea din clește presupune reforme structurale pe partea de productivitate, nu doar ajustări de dobândă. Aceste reforme cer ani, nu luni, ceea ce explică de ce profesorul ASE vorbește despre reașezări anuale repetate pentru a recupera decalajul de competitivitate.
Distribuția presiunilor în zona euro și în România
Comparativ, zona euro încheie luna cu o inflație medie semnificativ mai redusă. Sectorul serviciilor a fost principalul motor, contribuind cu 1,61 puncte procentuale la rata anuală. Energia a adăugat 0,98 puncte procentuale, alimentele, băuturile alcoolice și produsele din tutun 0,36 puncte procentuale, iar bunurile industriale neenergetice 0,23 puncte procentuale.
În cazul României, distribuția presiunilor diferă. Energia și alimentele rămân factori importanți, dar la acestea se adaugă scumpiri puternice în servicii reglementate, ajustări fiscale și efecte de runda a doua, prin care creșterile inițiale se propagă în restul economiei. Economia internă continuă să transmită impulsuri inflaționiste chiar și atunci când contextul global se calmează.
Pentru un consumator obișnuit, decalajul de aproape șapte puncte procentuale față de zona euro înseamnă că economiile depozitate în lei își pierd valoarea de aproape cinci ori mai repede decât cele ținute într-un cont obișnuit în euro. Salariile nete, chiar dacă au crescut nominal, nu mai recuperează atât de ușor această pierdere, iar presiunea pe bugetul familiei vine din toate direcțiile, de la coșul săptămânal de cumpărături până la facturile lunare la utilități și transport.
Întrebări frecvente
De ce este inflația din România de aproape trei ori peste media UE?
Diferența reflectă în principal dezechilibre interne, nu factori externi. Veniturile salariale au crescut peste capacitatea economiei de a genera valoare adăugată, iar surplusul de cerere se transformă în prețuri mai mari. La aceasta se adaugă ajustări fiscale, scumpiri în servicii reglementate și efecte de runda a doua, prin care creșterile inițiale se propagă în întreaga economie. Energia importată și alimentele contribuie, însă partea cea mai mare a presiunii inflaționiste este produsă intern, potrivit analizei profesorului Adrian Mitroi de la ASE.
Cum afectează inflația de 9,7% puterea de cumpărare a românilor?
La o inflație anuală de 9,7%, banii depozitați într-un cont curent își pierd aproximativ a zecea parte din valoare într-un an. Un coș de cumpărături care costa 100 de lei acum un an costă acum aproape 110 lei pentru aceleași produse. Salariile nete, chiar și atunci când cresc nominal, recuperează doar parțial această pierdere, iar diferența se vede direct în coșul săptămânal, facturile la utilități, combustibili și costul transportului. Persoanele cu venituri fixe sau pensii sunt cele mai afectate.
Ce instrumente are Banca Națională a României pentru a tempera inflația?
BNR are instrumente limitate atunci când presiunile inflaționiste provin din zona fiscală și administrativă, nu din creditare. Băncile centrale combat în mod tradițional inflația prin majorarea dobânzii de politică monetară, care frânează cererea, însă o dobândă prea ridicată adâncește recesiunea în care a intrat economia. BNR poate menține stabilitatea cursului prin intervenții pe piața valutară și poate comunica ferm angajamentul față de ținta de inflație pentru a ancora așteptările pieței, dar fără reforme structurale efectele rămân limitate.
Ce înseamnă recesiunea tehnică și de ce devine periculoasă alături de inflație?
Recesiunea tehnică înseamnă două trimestre consecutive de contracție economică. Combinată cu o inflație ridicată, situația ia forma stagflației, un fenomen rar și greu de gestionat. Politica monetară restrictivă adâncește recesiunea, iar cea relaxată amplifică inflația, astfel că orice decizie are un cost. Pentru cetățeni, înseamnă salarii care nu mai cresc semnificativ, oportunități mai puține pe piața muncii și prețuri care continuă să urce. Soluțiile cer reforme pe partea de productivitate, nu doar ajustări monetare.
