USR nu va vota guvernul propus de premierul desemnat Eugen Tomac. Decizia a fost anunțată vineri de liderul partidului, Dominic Fritz, care a precizat că niciuna dintre filialele formațiunii nu a susținut un cabinet condus de Tomac. Fără sprijinul USR, calculul aritmetic din Parlament nu permite învestirea noului executiv.
Anunțul liderului USR Dominic Fritz
Poziția USR a fost comunicată vineri de Dominic Fritz, în urma consultărilor interne care au precedat decizia formală a partidului. Liderul USR a explicat că toate filialele teritoriale au fost consultate, iar verdictul a fost unanim: niciuna nu a sprijinit ideea unui guvern condus de Eugen Tomac.
Refuzul nu vine ca o surpriză pentru observatorii vieții politice. USR și-a construit identitatea pe o linie reformistă și pro-europeană, iar acomodarea cu o propunere considerată incompatibilă cu această direcție ar fi fost dificilă de explicat propriilor membri și alegători. Decizia a venit, prin urmare, după o discuție internă care a căutat să asigure coerența mesajului public al partidului.
De ce nu trece matematica din Parlament
Învestirea unui guvern în România presupune obținerea votului majorității parlamentarilor reuniți în ședință comună. Calculul este rece și nu lasă loc de interpretări: dacă voturile favorabile nu ajung la jumătate plus unu din totalul deputaților și senatorilor, propunerea cade.
Fără sprijinul grupului USR, premierul desemnat Eugen Tomac nu are aritmetica necesară pentru a strânge majoritatea. Pozițiile celorlalte formațiuni parlamentare nu sunt suficiente, prin simpla lor adunare, pentru a compensa absența voturilor USR într-o ședință de învestire.
Într-un astfel de scenariu, sesiunea din Parlament devine o procedură cu rezultat anticipat. Cabinetul propus nu primește încrederea legislativului, iar procesul se întoarce la punctul de plecare: președintele este obligat să reia consultările și să desemneze un alt candidat la funcția de prim-ministru.
Citeste si: Arian Mirzarafie-Ahi și lupta pentru acte masculine.
Rolul președintelui Nicușor Dan în procedură
Desemnarea lui Eugen Tomac a fost făcută de președintele Nicușor Dan, în baza prerogativelor constituționale care îi permit șefului statului să propună un candidat la funcția de premier după consultarea partidelor parlamentare. Procedura este formală, dar consecințele politice ale alegerii sunt directe.
Constituția prevede că, după desemnare, candidatul are zece zile pentru a prezenta programul de guvernare și lista cabinetului în fața Parlamentului, în vederea obținerii votului de încredere. Dacă învestirea eșuează, procedura se reia, iar președintele propune un alt candidat, după o nouă rundă de consultări.
Pentru Nicușor Dan, un eșec al cabinetului Tomac ar însemna nevoia de a relua dialogul cu liderii partidelor parlamentare și de a căuta o variantă care să țină cont mai strict de configurația majorităților posibile în actuala legislatură.
Ce scenarii rămân deschise
În cazul în care Parlamentul respinge prin vot guvernul Tomac sau dacă acesta nici nu ajunge să fie supus la vot, opțiunile rămân fluide. Pasul cel mai probabil îl reprezintă o nouă rundă de consultări între președinte și liderii partidelor, urmată de desemnarea unui alt candidat.
Numele propus va trebui să răspundă unei singure întrebări: cine poate strânge, în configurația actuală, voturile a cel puțin jumătate plus unu dintre parlamentari? Răspunsul presupune negocieri laborioase, formule de coaliție și, foarte probabil, concesii reciproce între formațiunile politice care doresc să intre la guvernare.
Pe aceeasi tema: Nicușor Dan, convorbire cu Antonio Costa despre summitul UE.
Constituția prevede, ca soluție de ultimă instanță, dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate, dacă în 60 de zile de la prima solicitare de învestire nu se reușește formarea unui guvern și au fost respinse cel puțin două propuneri de cabinet. Este o variantă pe care liderii politici tind să o evite, dar care funcționează ca un cadru de presiune asupra negocierilor.
Ce înseamnă pentru funcționarea statului
Refuzul USR de a susține cabinetul Tomac arată cât de fragmentat este peisajul politic actual și cât de greu se construiesc majoritățile guvernamentale stabile. Discuțiile despre cine va conduce executivul nu se vor încheia odată cu eșecul anunțat al actualei propuneri, ci vor continua până la conturarea unei formule care să asigure trecerea pragului din Parlament.
Pentru cetățeni, perioada în care un guvern nu este învestit înseamnă funcționarea executivului cu un cabinet în exercițiu, cu puteri limitate. Reformele de fond, deciziile bugetare majore și inițiativele legislative ample sunt amânate, iar instituțiile rămân în așteptarea unei rezolvări politice.
Practica recentă arată că negocierile pentru un nou cabinet pot dura zile sau săptămâni, în funcție de complexitatea aranjamentelor între partide. Fiecare formațiune își dorește portofolii ministeriale relevante, iar mizele depășesc adesea simpla aritmetică a voturilor din Parlament, atingând și echilibrul puterii în administrația centrală și în instituțiile-cheie ale statului.
Vineri seara, după anunțul lui Dominic Fritz, calculul rece arăta că Eugen Tomac nu are voturile necesare pentru a deveni prim-ministru.
