Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină de la Constanța testează pentru prima dată creșterea anghilei în condițiile Mării Negre, folosind puiet adus din Polonia. Experimentul durează un an și ar putea deschide drumul unor ferme piscicole românești pentru o specie considerată delicatesă, vândută cu zeci de euro porția în vestul Europei.
Experimentul-pilot al cercetătorilor de la INCDM
În laboratoarele Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Marină de la Constanța, mai multe exemplare tinere de anghilă înoată acum în bazine special amenajate. Puietul a fost adus din Polonia, una dintre țările europene cu tradiție în acvacultura acestei specii, și este urmărit zi de zi de cercetători.
Scopul declarat al proiectului este să verifice dacă anghila se poate adapta la salinitatea Mării Negre, mai redusă decât a Mediteranei sau a Atlanticului. Anghila are particularitatea de a putea trăi atât în ape dulci, cât și în ape sărate, însă fiecare populație are propriile praguri de toleranță, iar trecerea bruscă dintr-un mediu în altul poate fi un risc real.
Experimentul va dura douăsprezece luni. La final, specialiștii vor evalua ritmul de creștere al exemplarelor, rata de supraviețuire și costurile asociate. Dacă datele arată că peștele se dezvoltă normal, antreprenorii ar putea fi încurajați să deschidă ferme piscicole dedicate, în bazine separate de mediul natural.
De ce este anghila considerată o delicatesă
Carnea de anghilă este apreciată pentru textura fermă și conținutul ridicat de proteine, dar și pentru aroma intensă care se dezvoltă mai ales la afumare. În restaurantele din vestul Europei, o porție de degustare de anghilă afumată poate costa câteva zeci de euro, fără ca preparatul să fie considerat extravagant.
Bucătăria japoneză a transformat acest pește într-un produs cu poziție aparte. În sushi roll-uri, sashimi sau nigiri, anghila apare frecvent sub denumirile comerciale unagi sau anago, fiind unul dintre ingredientele care ridică imediat nota de plată a unui meniu obișnuit.
Victor Niță, cercetător la INCDM Constanța, explică miza: "Este un pește foarte apreciat în vestul Europei, scump, poate ajunge la câteva zeci de euro o porție de degustare de anghilă afumată și am spus că ar fi momentul pe piața noastră din România să readucem în atenție acest pește."
Citeste si: CET Vest: al treilea transformator ars, repornire în octombrie 2026.
O specie aproape dispărută din apele românești
Cu câteva decenii în urmă, anghila europeană era prezentă în număr mult mai mare în Marea Neagră și în zona Deltei Dunării. Astăzi mai poate fi întâlnită în Lacul Babadag și pe litoralul românesc, dar populația s-a redus drastic față de trecut.
Exemplarele capturate ocazional de pescari sunt puține și de dimensiuni mici, departe de potențialul biologic al speciei. Un adult sănătos poate atinge un metru și jumătate în lungime și poate depăși șapte kilograme. În condițiile actuale, anghila nu mai reprezintă o sursă semnificativă de venit pentru cei care trăiesc din pescuit pe litoral.
Declinul nu este o problemă strict românească. Anghila europeană, Anguilla anguilla, este clasificată drept specie pe cale de dispariție pe lista roșie internațională, iar capturile au scăzut spectaculos în ultimele decenii pe întreg arealul european. Migrația complicată a peștelui, care se reproduce în Marea Sargaselor și urcă apoi în apele continentale, îl face vulnerabil la barajele hidrotehnice, poluare și pescuit excesiv.
Cum ajunge anghila pe meniurile din România
Lipsa unei producții locale face ca restaurantele românești care servesc anghilă să depindă aproape exclusiv de importuri. Cele mai multe livrări vin din zona Mării Japoniei, unde acvacultura specializată funcționează de decenii, urmate de cantități mai mici aduse din alte state asiatice sau europene.
Importul ridică automat prețul pe farfurie. La transport intercontinental, lanț frig, ambalare și taxe se adaugă marja restaurantului, iar consumatorul român plătește o sumă apropiată de cea practicată în Occident, deși puterea de cumpărare locală este mai mică. O fermă internă ar putea, teoretic, să reducă această diferență și să facă peștele accesibil unui public mai larg.
Mizele economice ale unei acvaculturi românești pentru anghilă
Acvacultura românească este astăzi concentrată pe câteva specii clasice: crap, somn, șalău, păstrăv. Anghila ar fi o adăugire de nișă, dar cu marjă comercială ridicată, în special pentru fermierii care pot livra direct către restaurantele cu profil japonez și către hoteluri de top.
Din arhiva blogului: Recesiune sau criză economică: rolul decisiv al statului român.
Un sistem de creștere în bazine controlate are și avantajul ecologic de a nu pune presiune suplimentară pe populația sălbatică. Spre deosebire de pescuitul direct din mare, ferma închisă lucrează cu puiet adus dintr-un singur lot și permite urmărirea exactă a fiecărui exemplar până la maturitate, ceea ce reduce riscurile sanitare.
Există însă și un punct sensibil. Puietul de anghilă nu se reproduce în captivitate. Toate fermele din lume cumpără pui de sticlă, denumirea comercială a anghilelor abia ieșite din stadiul larvar, capturați în estuare europene strict reglementate. Asta înseamnă că orice afacere viitoare la Marea Neagră ar depinde de furnizori externi, exact ca în experimentul de la Constanța.
De ce contează adaptarea la salinitatea Mării Negre
Marea Neagră este un bazin cu salinitate scăzută față de Mediterana, iar straturile inferioare conțin niveluri ridicate de sulfură de hidrogen, gaz toxic pentru majoritatea organismelor. Anghila va fi crescută în bazine cu apă controlată, dar testul rămâne relevant pentru zona de coastă, unde s-ar putea instala viitoarele ferme și unde apa provine direct din mare.
Calendarul proiectului și pasul următor
Cele douăsprezece luni alocate testelor vor furniza primele date concrete despre cum se descurcă anghila în apa Mării Negre. Cercetătorii urmăresc, în paralel, ritmul de creștere, rata de supraviețuire și costul total de întreținere pe kilogram de pește produs.
Dacă rezultatele confirmă ipoteza de lucru, antreprenorii interesați ar putea primi un protocol tehnic clar pentru amenajarea propriilor bazine. Până atunci, anghila rămâne pentru piața românească un produs de import, vândut la preț de delicatesă în câteva restaurante de top din București și din marile orașe.
Întrebări frecvente
Cât costă o porție de anghilă în restaurantele din Europa de Vest?
O porție de degustare de anghilă afumată poate ajunge la câteva zeci de euro în restaurantele din Germania, Olanda sau Franța, fără ca prețul să fie considerat ieșit din comun. În Japonia, preparatele cu unagi sunt servite în localuri specializate și se încadrează în aceeași zonă de tarife. În România, anghila apare ocazional în meniurile restaurantelor japoneze și ale câtorva localuri de top, iar prețurile se aliniază celor occidentale tocmai pentru că peștele este adus prin import.
Unde mai poate fi întâlnită anghila în apele românești?
Anghila europeană mai apare astăzi în Lacul Babadag și pe litoralul Mării Negre, dar exemplarele sunt puține și de dimensiuni mici. Cu câteva decenii în urmă, peștele era prezent în număr considerabil mai mare, inclusiv în zona Deltei Dunării. Pescarii capturează ocazional câte un exemplar, însă numărul redus al peștilor face ca această specie să nu mai constituie o sursă reală de venit pentru economiile locale dependente de pescuit.
Ce dimensiuni poate atinge un exemplar adult de anghilă?
Un adult sănătos poate ajunge la un metru și jumătate în lungime și poate depăși șapte kilograme, deși majoritatea exemplarelor pescuite astăzi sunt mult mai mici. Durata de viață a peștelui depășește douăzeci de ani, iar creșterea în condiții naturale este lentă. În acvacultura industrială, în bazine controlate, dezvoltarea este mai rapidă pentru că temperatura apei și alimentația pot fi reglate constant, fără perioadele lungi de stagnare specifice mediului sălbatic.
Se poate reproduce anghila în captivitate?
Nu, anghila europeană nu se reproduce în captivitate. Toate fermele de pe glob lucrează cu puiet capturat în mediu natural, în special pui de sticlă pescuiți în estuarele europene în perioade strict reglementate. Această dependență de mediul sălbatic limitează dezvoltarea industriei și păstrează presiunea pe populațiile naturale. Fără o soluție tehnologică pentru reproducerea controlată, orice fermă din România ar depinde de furnizori externi, cum se întâmplă deja în experimentul de la Constanța.
