România ocupă locul 15 în Uniunea Europeană la calitatea apelor de îmbăiere, cu 84% dintre zonele monitorizate clasificate ca excelente, conform raportului european publicat de Agenția Europeană de Mediu. Rezultatul plasează țara la doar 0,8 puncte procentuale sub media UE de 84,8%.
Datele provin din Raportul European privind Calitatea Apelor de Îmbăiere 2025, realizat de Agenția Europeană de Mediu (EEA) împreună cu Comisia Europeană. Evaluarea acoperă peste 22.200 de zone de îmbăiere din cele 27 de state membre UE, la care se adaugă Albania și Elveția. Bilanțul general este unul pozitiv: 96% dintre locațiile monitorizate respectă standardele minime de calitate impuse de legislația europeană, iar 84,8% au primit cel mai înalt calificativ disponibil, cel de excelent.
La polul opus, doar 1,5% dintre zonele analizate au fost încadrate la categoria slab, semn că deceniile de investiții în tratarea apelor uzate și în gestionarea resurselor de apă au produs rezultate concrete pe toată suprafața continentului.
Cipru și statele mediteraneene domină clasamentul european
Cipru a obținut un scor perfect: toate zonele monitorizate de pe litoralul insulei au fost clasificate ca excelente. Pe pozițiile imediat următoare se află Grecia, cu 97,1% ape excelente, Bulgaria cu 96,9% și Austria cu 96,5%. Dominația mediteraneeană nu surprinde pe nimeni: salinitatea ridicată, circulația naturală a apei și investițiile turistice constante mențin standardele la cote înalte.
Austria reprezintă cazul atipic al unei țări fără ieșire la mare care reușește performanțe similare cu marile destinații de plajă. Explicația ține de rețeaua de lacuri alpine, alimentate de izvoare montane curate și protejate prin reglementări stricte de utilizare a terenurilor din bazinele hidrografice.
Diferențe importante între apele de coastă și cele interioare
Cifra agregată ascunde o realitate mai nuanțată. Apele de coastă au performanțe vizibil mai bune decât cele interioare: 88% dintre zonele de litoral analizate sunt excelente, comparativ cu doar 78% în cazul râurilor și lacurilor.
Situația devine mai delicată în cazul scăldatului pe râuri. Din cele aproximativ 1.200 de zone amenajate pe ape curgătoare din întreaga Europă, sub jumătate, adică 47%, au primit calificativul maxim. Râurile rămân vulnerabile la deversări agricole, scurgeri de la canalizări pluviale și concentrații variabile de bacterii în funcție de precipitații.
Citeste si: Donna Vekic, în finala Queen's 2026 și pe drumul spre Cluj-Napoca.
Austria și Finlanda, lideri la apele interioare
Pentru categoria apelor dulci, clasamentul este condus de Austria și Finlanda, ambele cu aproximativ 95% zone clasificate excelente. Lacurile finlandeze, multe dintre ele aflate în zone slab populate, beneficiază de o presiune antropică minimă, în timp ce Austria combină geografia favorabilă cu o tradiție îndelungată de protecție a apelor de suprafață.
La capătul opus se află Spania, paradoxal țara cu unul dintre cele mai apreciate litoraluri turistice ale Europei. Aici, peste 11% dintre râuri și lacuri sunt încadrate la categoria slab, iar doar puțin peste jumătate ating standardul de excelent. Cauzele țin de seceta cronică din zonele continentale și de intensitatea activităților agricole.
România între media europeană și restul Europei de Est
Scorul de 84% al României o plasează aproape de media UE, dar și clar deasupra altor state din partea estică a continentului. Estonia ocupă ultima poziție între statele membre, cu doar 56,9% ape excelente, urmată de Polonia cu 58,7% și Ungaria cu 64%.
Diferența este în mare măsură explicabilă prin ponderea apelor interioare în mixul național. Estonia, Polonia și Ungaria au o densitate ridicată de lacuri și zone umede, mai expuse contaminării decât plajele de pe Marea Neagră. România, deși are propriile sale puncte vulnerabile, beneficiază de un litoral relativ scurt, gestionat sanitar la standarde apropiate de cele mediteraneene.
În afara UE, Albania apare ca un caz aparte, cu doar 16,8% ape excelente, cel mai redus procent dintre toate statele incluse în evaluare. Distanța față de media UE arată cât de importante sunt fondurile europene pentru infrastructura de tratare a apelor uzate.
Cum se măsoară calitatea apei pentru îmbăiere
Evaluarea calității se bazează pe doi indicatori microbiologici principali: bacteria Escherichia coli (E. coli) și enterococii intestinali. Prezența lor în apă reprezintă un semnal direct de contaminare fecală, fie de la canalizări neetanșe, fie de la apele pluviale care antrenează deșeuri din zonele urbane sau agricole.
Pe aceeasi tema: Lefties deschide primul magazin din București la AFI Cotroceni.
Cadrul legal este definit de Directiva europeană privind apa pentru scăldat, adoptată în 2006. Aceasta stabilește patru categorii de calificare: excelent, bun, suficient și slab. Pentru a primi calificativul maxim, o zonă trebuie să mențină valori reduse ale celor doi indicatori microbiologici pe parcursul a patru sezoane consecutive de îmbăiere.
"Rezultatele privind apele de îmbăiere demonstrează încă o dată valoarea legislației europene de mediu și a deceniilor de investiții în tratarea apelor uzate și gestionarea resurselor de apă", a declarat Jessika Roswall, comisarul european pentru Mediu.
Raportul, publicat în plin val de căldură pe continent
Apariția datelor coincide cu un val de căldură ce afectează mai multe regiuni europene. În Spania, Portugalia, Franța și Italia, temperaturile urmează să se apropie de 40°C în următoarele zile, iar în câmpiile din România și Bulgaria sunt așteptate maxime de 38°C. Budapesta va înregistra 36-37°C.
Meteorologii anunță și nopți tropicale în mai multe orașe, fenomen care apare atunci când temperatura minimă nu coboară sub pragul de 20°C. În aceste condiții, cererea pentru plaje și zone de scăldat va crește semnificativ, iar verificarea prealabilă a calității apei devine o decizie practică pentru orice familie care planifică o ieșire de relaxare.
Ce înseamnă datele pentru turiștii români
Pentru cetățenii care aleg să rămână în țară, harta zonelor de îmbăiere monitorizate este publicată anual de autoritățile sanitare locale, înainte de începerea sezonului estival. Plajele de pe litoralul Mării Negre primesc cea mai mare parte a atenției administrative, dar lacurile de agrement din interior intră tot mai des în programele de monitorizare.
Pentru cei care călătoresc în străinătate, aplicația interactivă a Agenției Europene de Mediu permite verificarea oricărei zone monitorizate din UE, pe baza coordonatelor sau a numelui localității. Datele sunt actualizate anual, după încheierea fiecărui sezon de îmbăiere.
Întrebări frecvente
Care sunt cele mai curate zone de îmbăiere din Uniunea Europeană?
Cipru ocupă prima poziție, cu toate zonele monitorizate clasificate ca excelente. Pe pozițiile următoare se află Grecia (97,1%), Bulgaria (96,9%) și Austria (96,5%). Pentru apele interioare, Austria și Finlanda dețin supremația, cu aproximativ 95% lacuri și râuri clasificate la calitatea maximă. Țările mediteraneene domină clasamentul, susținute de salinitatea ridicată a apei marine și de investițiile turistice constante.
Ce indicatori sunt măsurați pentru a stabili calitatea apei de îmbăiere?
Evaluarea se bazează pe două bacterii folosite ca indicatori microbiologici: Escherichia coli și enterococii intestinali. Prezența lor în apă semnalează contaminare fecală, provenită fie din canalizări neetanșe, fie din scurgeri pluviale care antrenează deșeuri din zonele urbane și agricole. Pe baza concentrațiilor măsurate pe parcursul a patru sezoane consecutive, zonele primesc unul dintre cele patru calificative: excelent, bun, suficient sau slab.
De ce apele interioare au scoruri mai slabe decât cele de coastă?
Râurile și lacurile sunt mai vulnerabile la contaminare decât apele marine. Bacteriile se diluează mai greu, iar deversările agricole, ploile torențiale și canalizările pluviale au impact direct asupra calității. Apele de coastă beneficiază de salinitate, de curenți care diluează rapid contaminanții și de o circulație naturală mai bună. Diferența se reflectă în cifrele europene: 88% ape de coastă excelente, față de 78% în cazul râurilor și lacurilor.
Cum poate verifica un cetățean calitatea apei dintr-o zonă specifică?
Agenția Europeană de Mediu pune la dispoziție o aplicație online interactivă unde poate fi căutată orice zonă de îmbăiere monitorizată din UE, după nume sau coordonate. În România, autoritățile sanitare locale publică anual lista plajelor și a lacurilor monitorizate, înainte de începerea sezonului estival. Datele sunt actualizate o dată pe an, după ce se încheie sezonul de îmbăiere precedent.
Ce înseamnă calificativul slab și ce riscuri presupune îmbăierea în astfel de ape?
O zonă primește calificativul slab atunci când concentrațiile de E. coli sau enterococi intestinali depășesc constant pragurile prevăzute de directiva europeană. Îmbăierea în astfel de ape crește riscul de infecții gastrointestinale, otice sau cutanate. La nivel european, doar 1,5% dintre zonele monitorizate intră în această categorie, iar autoritățile locale au obligația să interzică temporar accesul atunci când valorile depășesc limitele admise.
