Florin Barbu a transmis Comisiei Europene un set de patru măsuri pe care le consideră esențiale în contextul revizuirii Directivei 633. Miza e mare. Fermierii români se confruntă de ani buni cu practici comerciale neloiale care îi țin departe de rafturile marilor lanțuri de retail, iar ministrul agriculturii vrea să schimbe asta printr-un cadru legislativ european mai ferm.
Propunerile vizează exact punctul nevralgic al relației dintre producătorii locali și marii retaileri, o relație dezechilibrată în care fermierii ajung adesea să vândă sub costul de producție sau să fie complet ignorați la raft în favoarea importurilor.
Ce prevede Directiva 633 și de ce contează revizuirea ei
Directiva 633 reglementează la nivel european practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente. A fost adoptată tocmai pentru a proteja producătorii mici și mijlocii de presiunea pe care marii cumpărători o exercită asupra lor. Revizuirea acestui act normativ reprezintă o fereastră de oportunitate pentru statele membre care doresc reguli mai stricte.
România, ca țară cu un sector agricol fragmentat și cu milioane de fermieri mici, are motive serioase să ceară consolidarea acestor protecții. Produsele românești, deși competitive ca preț și calitate, ajung greu pe rafturile supermarketurilor dominate de lanțuri internaționale.
Florin Barbu susține că măsurile propuse ar elimina mecanismele prin care fermierii sunt dezavantajați sistematic. Accesul la raft nu e doar o problemă comercială, ci una care afectează direct viabilitatea agriculturii românești pe termen lung.
Cauta printre anunturi gratuite pe La Ei.
Presiunea asupra producătorilor locali
Practicile comerciale neloiale îmbracă forme diverse: termene de plată prelungite, returnarea produselor nevândute pe cheltuiala furnizorului, modificări unilaterale ale contractelor sau taxe ascunse impuse de retaileri. Toate acestea erodează marja fermierilor și descurajează investițiile în producție.
Pentru producătorii români, situația e și mai complicată. Aceștia concurează pe aceeași piață cu ferme din vestul Europei care beneficiază de subvenții mai mari și de o infrastructură logistică mult mai dezvoltată. Fără un cadru european care să garanteze condiții echitabile de acces la piață, decalajul se adâncește.
Demersul lui Barbu pe lângă Comisia Europeană arată că România încearcă să folosească procesul de revizuire legislativă pentru a-și apăra interesele agricole. Rămâne de văzut câte dintre cele patru măsuri propuse vor fi preluate în forma finală a directivei revizuite.
Negocierile la nivel european sunt întotdeauna un proces complex, în care fiecare stat membru vine cu propriile priorități. Fermierii români au nevoie de rezultate concrete, nu doar de declarații de intenție. Directiva revizuită ar putea fi instrumentul care le deschide, în sfârșit, drumul spre rafturile din care au fost ținuți la distanță.
