Israelul a lovit miercuri dimineața din nou sudul Libanului, în regiunile Nabatieh și Kfar Tebnit, la doar trei zile după anunțarea unui acord-cadru între SUA și Iran care urma să închidă conflictul regional. Bilanțul de marți este de patru morți, iar Teheranul a anunțat un „răspuns sever" și acuză deja 84 de încălcări ale încetării focului.
Bombardamentele continuă în pofida acordului anunțat la Washington
Loviturile de miercuri dimineața s-au concentrat asupra regiunilor Nabatieh, Nabatieh al-Fawqa și Kfar Tebnit, zone aflate în sudul Libanului, aproape de linia de demarcație cu Israelul. Cu o zi înainte, marți, alte atacuri ale armatei israeliene s-au soldat cu patru morți, potrivit autorităților libaneze.
Israelul susține că răspunde la tirurile de rachete venite dinspre Liban, inclusiv la o dronă interceptată de sistemele sale de apărare antiaeriană. Duminică, Tel Avivul a executat și un atac aerian asupra Beirutului, după o salvă lansată de Hezbollah.
Acordul de luni, descris de Casa Albă drept un „memorandum de înțelegere", prevede explicit oprirea ostilităților, inclusiv în Liban. Documentul urmează să fie semnat oficial vineri, la stațiunea elvețiană Bürgenstock. Faptul că loviturile continuă scoate în evidență fragilitatea unei înțelegeri încă nesemnate.
Ce conține acordul SUA-Iran și de ce este atât de fragil
Înțelegerea este, în această fază, un text politic, nu un tratat. Donald Trump a recunoscut public că „textul nu este definitiv" și că vorbim despre un memorandum de înțelegere, formulă folosită și pentru a marca distanța față de acordul nuclear din 2015, semnat de administrația Obama, pe care Trump l-a denunțat în primul său mandat.
Potrivit unei surse Reuters citate de presa internațională, acordul include și un fond privat de 300 de miliarde de dolari destinat investițiilor în economia iraniană. Este o componentă economică masivă, care explică interesul Teheranului de a păstra cadrul, chiar și sub presiunea internă a Hezbollahului libanez.
Liderul Hezbollah, Naim Qassem, urma să apară miercuri la televiziune și și-a exprimat deja „recunoștința profundă" față de Iran pentru includerea Libanului în acord. Pentru Beirut, această includere echivalează cu o promisiune politică: dacă Teheranul oprește confruntarea regională, gruparea șiită ar trebui să se retragă din confruntarea directă.
Ce înseamnă 84 de încălcări într-o săptămână
Comandamentul forțelor armate iraniene, Khatam al-Anbiya, a anunțat că Israelul a încălcat încetarea focului de 84 de ori de luni încoace. Cifra, oferită de Teheran, nu poate fi verificată independent, dar reflectă presiunea politică internă asupra regimului iranian, care a vândut acordul drept o victorie diplomatică.
„Dacă armata infanticidă a regimului sionist nu pune capăt agresiunilor sale din sudul Libanului, va trebui să se aștepte la un răspuns sever din partea puternicelor forțe armate ale Republicii Islamice Iran", a transmis comandamentul iranian într-un comunicat. Limbajul este unul de escaladare clasică, însă fără un calendar concret.
Legat de subiect: Guvernul Tomac vrea 2.000 km de autostrăzi și drumuri expres în 2028.
Trump rupe public alianța cu Netanyahu
Cea mai neașteptată consecință a crizei este ruptura, măcar de imagine, dintre Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu. La marginea summitului G7 de la Evian, în Franța, președintele american a criticat deschis strategia israeliană în Liban.
„Israelul se luptă cu Hezbollah de prea mult timp și prea mulți oameni sunt uciși", a declarat Trump. „Nu este nevoie să distrugi un imobil întreg de fiecare dată când cauți pe cineva, pentru că sunt mulți oameni în acele clădiri."
Trump a mers și mai departe, vorbind despre furia personală față de Netanyahu: „Eram furios. Nu are niciun pic de bun simț. I-am spus-o în față." A adăugat formula care a circulat masiv în media internațională, „I am the boss", și a transmis că „Bibi trebuie să dea dovadă de mai multă responsabilitate în ceea ce privește Libanul".
Tonul rămâne ambivalent. „Fără mine, Israelul nu ar exista", a spus tot Trump, păstrând astfel marja pentru reconciliere. Mesajul real, livrat la Evian, este însă că Washingtonul nu va lăsa războiul libanez să compromită acordul iranian, considerat de actuala administrație un succes diplomatic major.
Propunerea controversată: Siria împotriva Hezbollah
Cea mai surprinzătoare idee enunțată de Trump la G7 a fost ca Siria să se ocupe de Hezbollah în locul Israelului. „Dacă Israelul nu poate rezolva problema fără să-i ucidă pe toți, el o va face", a declarat președintele american, referindu-se la liderul sirian Ahmed al-Sharaa.
Despre acesta, Trump a spus că „nu este un boy scout, dar a făcut o treabă incredibilă". Formularea este remarcabilă pentru că Ahmed al-Sharaa figurează încă pe o listă cu jihadiști căutați de SUA, iar reabilitarea lui parțială este una dintre piesele cele mai delicate ale reconstrucției geopolitice din Orientul Mijlociu.
Damascul a respins însă rapid sugestia. Ahmed al-Sharaa a declarat că Siria nu are nicio intenție să intervină în Liban. Refuzul este logic istoric și politic. În 1976, Siria condusă de Hafez al-Assad a intrat în Liban în plin război civil, iar trupele siriene s-au retras definitiv abia 30 de ani mai târziu, lăsând în urmă o moștenire dificilă. O nouă intervenție ar fi un risc enorm pentru un regim care abia s-a consolidat la sfârșitul lui 2024, după înlăturarea lui Bashar al-Assad.
În plus, noua conducere islamistă de la Damasc este ostilă Hezbollah, dar și aliată cu Turcia și Qatar, doi actori care nu sunt dispuși să accepte o repoziționare strategică atât de bruscă a Siriei.
Citeste si: Adrian Veștea respinge ipoteza excluderii sale din PNL.
Civilii prinși între acord și realitatea de pe teren
Pentru locuitorii din sudul Libanului, anunțul acordului SUA-Iran de luni a creat speranța întoarcerii acasă. Pentru cei care încă mai au case, după luni de bombardamente. Realitatea de miercuri a fost însă o nouă rundă de lovituri.
Primăria din Nabatieh a publicat un comunicat în care le cere locuitorilor strămutați să nu se întoarcă deocamdată, din cauza riscurilor de securitate. „Înțelegem pe deplin amploarea suferinței dumneavoastră și apreciem profund răbdarea și rezistența de care ați dat dovadă", transmite administrația locală.
Pe teren, oamenii decid singuri. Zeinab, mamă a patru copii, a declarat presei că vrea să fie printre primii care se întorc în zona Zahrani: „Vom merge să verificăm casa. Dacă totul este în regulă, vom rămâne. Ne-am săturat de această strămutare." Alți strămutați aleg să aștepte. Ali, originar din Habboush, spune că preferă să mai aștepte „până când totul va fi clarificat, deoarece încă auzim despre bombardamente israeliene în apropierea zonei noastre".
Pentru locuitorii din Kfar Tebnit, întoarcerea nu este o opțiune. Un refugiat a explicat sec: „Sunt din Kfar Tebnit, unde armata israeliană este poziționată acum. Așa că, pentru moment, casa mea este aici." Prezența militară israeliană în satele de la graniță a fost confirmată de Netanyahu, care a declarat că trupele sale vor rămâne în Liban „atât timp cât va fi necesar".
Cum se așază piesele înainte de semnarea de vineri
Calendarul oficial rămâne neschimbat: vineri, la Bürgenstock, în Elveția, reprezentanții SUA și Iranului ar trebui să semneze textul acordului. Până atunci, trei dinamici se ciocnesc simultan.
Prima este presiunea Washingtonului asupra Israelului pentru a opri loviturile. A doua este nevoia Teheranului de a livra propriei opinii publice ideea că acordul nu este o capitulare. A treia este situația de pe teren, în care armata israeliană acționează cu o autonomie evidentă, în timp ce Hezbollah riscă să își piardă legitimitatea dacă nu răspunde la bombardamente.
În acest triunghi, civilii din sudul Libanului sunt cei care plătesc costul cel mai vizibil. Patru morți marți, lovituri din nou miercuri, sate parțial ocupate de armata israeliană și o primărie care își roagă oamenii să nu se întoarcă acasă. Documentul care trebuia să oprească totul așteaptă încă să fie semnat.
