Începând cu 23 februarie, milioane de ortodocși intră în cele șapte săptămâni de post care precedă Paștele. Tradiția rămâne aceeași, dar buzunarele nu mai țin pasul. Pentru tot mai mulți credincioși, renunțarea la carne, ouă și lactate nu mai este o chestiune de voință, ci una de aritmetică.
Postul Paștelui, cel mai lung și mai aspru din calendarul creștin ortodox, presupune o alimentație bazată pe legume, fructe, cereale și conserve. Sună simplu, aproape frugal. Doar că prețurile din piețe și supermarketuri au transformat meniul de post într-o povară financiară pe care nu toată lumea și-o mai permite.
Câteva sute de lei pe săptămână, minimum
Cifrele vorbesc de la sine. O familie care gătește acasă exclusiv mâncare de post ajunge să cheltuiască între 300 și 500 de lei săptămânal, în funcție de numărul de membri și de diversitatea rețetelor. Legumele proaspete, uleiul de măsline, năutul, lintea, nucile, fructele de sezon, toate s-au scumpit considerabil față de anul trecut. Cine vrea să adauge și pește în zilele permise adaugă automat încă o sută de lei sau mai mult pe factură.
La restaurant, situația devine și mai complicată. Un prânz de post decent costă între 40 și 70 de lei de persoană în marile orașe. Înmulțit cu zilele lucrătoare ale unei singure săptămâni, totalul depășește cu ușurință suma pe care mulți o alocă întregii luni pentru masa de prânz.
Oare câți dintre cei care postesc își permit de fapt să o facă?
Întrebarea nu are menirea de a descuraja pe nimeni, ci de a pune în lumină un paradox dureros. Postul, gândit ca perioadă de simplitate și smerenie, a ajuns să coste mai mult decât alimentația obișnuită. Carnea de pui la promoție sau ouăle de la producători locali sunt adesea mai ieftine decât legumele necesare pentru o ciorbă consistentă de post.
Vezi si: directorul de firme La Ei.
Renunțarea la post, o decizie economică
Sunt voci care spun deschis: "Nu mi-aș permite". Nu din lipsă de credință, ci din lipsă de resurse. Pensionarii cu venituri mici, familiile monoparentale, tinerii cu chirii mari, toți aceștia se confruntă cu aceeași dilemă. Postul a devenit, fără voie, un indicator al puterii de cumpărare.
Nutritioniștii atrag atenția că renunțarea bruscă la proteinele animale fără o înlocuire adecvată poate duce la oboseală și carențe. Iar alternativele proteice vegetale de calitate, precum tofu, tempeh sau leguminoasele premium, nu sunt nici ele la îndemâna oricui.
Șapte săptămâni sunt o perioadă lungă. Până la Paștele din acest an, pe 12 aprilie, fiecare familie va fi pus deoparte sume semnificative doar pentru a respecta tradiția alimentară. Într-o economie în care prețurile alimentelor cresc mai repede decât salariile, postul nu mai testează doar voința spirituală, ci și rezistența portofelului.
Rămâne de văzut dacă autoritățile vor lua vreo măsură pentru a tempera scumpirile la produsele de bază în această perioadă. Până atunci, fiecare gospodărie face ce poate cu ce are, între credință și realitatea de la raft.
