Datele eJobs arată că interesul românilor pentru joburi externe a scăzut cu aproape 33% față de anul trecut, iar tot mai mulți emigranți aleg să se întoarcă acasă. În 2026, decizia de a pleca nu mai este automată: calculul economic și cel emoțional s-au schimbat vizibil.
Peste ei se suprapun trei surse care spun aceeași poveste din unghiuri diferite. Un fir de discuție amplu pe Reddit adună mărturii contradictorii ale românilor care au plecat sau s-au întors. Cifrele de recrutare confirmă răcirea interesului pentru joburile externe. Iar un clasament european plasează România pe locul 10 în topul destinațiilor pentru nomazi digitali. Împreună, ele conturează un moment de recalculare colectivă.
Pe scurt
- Interesul românilor pentru joburi externe a scăzut cu aproape 33% față de 2025, potrivit eJobs.
- Doar 0,6% din aplicările de pe platformă vizează joburi în afara României în 2026.
- O discuție amplă pe Reddit arată mărturii contradictorii: unii regretă că nu au plecat mai devreme, alții s-au întors mulțumiți.
- Salariile crescute din țară și costurile ridicate din Occident au închis o parte din diferența care justifica emigrarea.
- România apare pe locul 10 într-un clasament european al țărilor pentru nomazi digitali, realizat pe 40 de state și 19 indicatori.
Un thread viral care rescrie povestea "afară e mai bine"
Discuția pornită pe Reddit adună zeci de mărturii ale românilor plecați. Un IT-ist stabilit de 7 ani în Oslo spune că singurul lui regret este că nu a plecat mai devreme din România. Într-o altă intervenție, un român plecat la 28 de ani cu 300 de euro în buzunar povestește cum și-a construit o viață în Spania, după 4 ani în Anglia. Lucrează în IT și declară că nu mai are griji majore, dar recunoaște că se întoarce stresat de fiecare dată când vine acasă.
Alături de aceste voci apar și mărturii ale celor care s-au întors. Un fost emigrant care a stat 18 ani în Marea Britanie s-a mutat înapoi cu soția și intenționează să rămână. Un IT-ist care a petrecut 6 ani în Suedia consideră reîntoarcerea "cea mai bună decizie" din viața lui. Chiar și un român din Germania, care avea două oferte cu venituri apropiate de cele din străinătate, a refuzat întoarcerea, invocând "sistemul bolnav" din țară.
Firul comun al mărturiilor nu este banul, ci integrarea. Un cititor sintetizează foarte clar: "Dacă te vei integra întru totul în cultura respectivă, oamenii se vor plânge de situația din țara lor. În ultimii 10 ani trăiți acolo, nu aveam niciun prieten român, toți erau britanici". Alt participant descrie sentimentul de a rămâne exterior chiar și după ani: "Ajungi să te vezi ca un străin când vezi că toți te lasă în pace, își văd de treabă și tu nu ești din același film".
Datele eJobs confirmă că exodul se răcește
Dincolo de mărturii, cifrele oficiale spun aceeași poveste. Platforma eJobs a înregistrat, de la începutul lui 2026 și până în prezent, mai puțin de 55.000 de aplicări pentru locuri de muncă din afara țării. Este vorba de doar 0,6% din totalul aplicărilor procesate. Interesul pentru joburile externe a scăzut cu aproape 33% față de anul trecut și se situează în jumătatea nivelului înregistrat în perioada 2022 - 2023.
Roxana Draghici, Head of Sales la eJobs, descrie situația ca pe un paradox al pieței. "În ultimii ani, am văzut o scădere constantă a numărului de aplicări pentru locurile de muncă de peste hotare, chiar dacă angajatorii și-au păstrat la un nivel ridicat, cel puțin pentru o perioadă, intenția de a recruta candidați din România", spune ea, potrivit datelor citate de Trend Engine. Românii vor în continuare să schimbe jobul, dar caută aproape exclusiv oportunități locale.
Profilul candidatului dispus să plece s-a îngustat sensibil. Aplicanții tipici pentru joburi externe au între 25 și 35 de ani, cu 2 până la 5 ani de experiență, un segment mid-level cu apetit crescut pentru mobilitate. Cei aflați la început de carieră sau în a doua jumătate a vieții profesionale sunt tot mai reticenți. Țările care atrag cele mai multe aplicări din România rămân Germania, Olanda, Franța, Elveția, Bulgaria, Spania, Grecia și Cipru.
Circa o treime din aplicările de anul acesta pentru joburi externe s-au înregistrat după 1 mai, ceea ce indică o pondere semnificativă de muncă sezonieră, nu proiecte de emigrare pe termen lung.
Citeste si: Turiștii străini schimbă piața: americanii, primii la cheltuieli.
De ce s-a schimbat calculul emigrării
Formula clasică a emigrării, salariu mult mai mare care compensează totul, funcționează tot mai rar. Salariile din România au crescut constant în ultimii ani, în timp ce chiriile, transportul și alimentele din marile capitale europene au explodat. Un IT-ist care câștigă un salariu competitiv la București ajunge să constate că diferența netă față de o mutare la Berlin, Amsterdam sau Copenhaga se topește în cheltuielile obligatorii.
Nemulțumirile care rămân sunt însă altele. Mărturiile din discuția pe Reddit citate de Trend Engine amintesc frecvent de "sistemul bolnav", de comportamentul agresiv din spațiul public și de atmosfera socială. Cei care refuză să se întoarcă invocă rareori banii ca argument principal, ci calitatea vieții zilnice și senzația că lucrurile fundamentale, de la spitale la instituții, nu funcționează previzibil.
Există și un cost invizibil al mutării, greu de cuantificat înainte de plecare. Chiar și cei care au reușit financiar spun că integrarea rămâne fragilă și după un deceniu. Prietenii apropiați ajung să fie tot români sau alți străini, iar apartenența la comunitatea locală rămâne parțială. O cititoare stabilită în Marea Britanie rezumă lecția simplu: "Cu cât învăț mai multe limbi și vorbesc cu mai mulți oameni, cu atât îmi dau seama că oamenii și problemele sunt la fel peste tot".
Reintegrarea acasă nu funcționează pentru toată lumea
Fenomenul invers, întoarcerea acasă, nu este nici el o soluție automată. Un cititor plecat de 26 de ani a încercat anul acesta să se reinstaleze în București, dar a cedat după doar 4 luni. "M-am întors înapoi la liniște. Poate mai încerc o dată, când voi prinde curaj din nou", scrie el.
Un alt participant la discuție avertizează împotriva deciziei luate pe considerente emoționale. "Spor la treabă, să nu te întorci ca mine pe considerente de "dor", "se poate și la noi" și alte idiotenii din astea închipuite. Bagă cărbuni acolo și fă-ți un rost", spune un fost emigrant.
Există și profilul opus, al celui care găsește în întoarcere o formă de recuperare. IT-istul revenit din Suedia după 6 ani spune că trăiește acum "mult mai bine" decât în timpul șederii în străinătate. Iar românul din Marea Britanie care s-a întors după 18 ani rezumă o filozofie mai temperată: "Dacă ieși de pe rețelele sociale și-ți găsești doi-trei oameni de calitate și un job semi-decent, te poți simți bine cam în orice țară europeană în ziua de astăzi".
Reîntoarcerea funcționează cel mai bine când vine cu așteptări realiste și cu un plan concret, nu cu nostalgia unei Românii idealizate.
Nomad digital: România intră în top 10 european
O a treia piesă din puzzle vine din exterior. Un studiu european analizat de siviaggia.it a evaluat 40 de state pe baza a 19 indicatori pentru munca la distanță, iar România apare pe locul 10 în clasamentul general. Sunt luate în calcul viteza internetului, costul vieții, tipul de viză, chiria medie și infrastructura digitală.
Pe aceeasi tema: ANAF, evaluat mai bine la ghișeu decât online.
Pe primele locuri stau destinații deja consacrate în comunitatea nomazilor digitali. Estonia conduce clasamentul, cu o chirie medie de 573 de euro pe lună pentru un apartament cu un dormitor în centrul Tallinnului, cheltuieli lunare pentru alimente de 247,80 de euro și o viză anuală de 85 de euro pentru lucrătorii de la distanță. Islanda ocupă locul secund, favorizată de cea mai rapidă conexiune la internet din Europa, dar penalizată de chirii de 2.098 de euro pe lună.
Portugalia, pe locul 3, oferă infrastructură matură și o viză de 80 de euro. Muntenegru, pe locul 4, are cea mai lungă viză pentru nomazi digitali dintre țările analizate, până la 730 de zile, la un cost de doar 26 de euro și o chirie medie de 576 de euro. Croația, pe locul 5, oferă vize valabile până la 540 de zile, cu o chirie medie de 663 de euro pe lună.
Prezența României în top 10 nu este întâmplătoare. Țara oferă un raport bun între cost și oportunități, o piață IT matură, viteze de internet competitive și o comunitate urbană tot mai obișnuită cu munca remote. Faptul că această poziție vine tocmai când tot mai puțini români pleacă să lucreze în străinătate spune ceva despre schimbarea perspectivei: locul de muncă nu mai este obligatoriu legat de o mutare geografică.
Ce înseamnă pentru cei care încă se gândesc să plece
Pentru cineva care ia astăzi în calcul emigrarea, semnalele din piață recomandă o decizie mai calculată decât acum 5 sau 10 ani. Diferența brută de salariu nu mai spune întreaga poveste. Chiria, taxele, transportul și accesul la servicii de bază pot inversa avantajul pe hârtie în câteva luni.
Câteva verificări practice pot economisi surprize. Nivelul chiriei într-un cartier decent al orașului de destinație. Costul asigurării de sănătate și al pensiei private. Regimul fiscal aplicabil unui rezident nou. Dificultatea de a găsi un cerc social în afara comunității de expați. Toate acestea au un cost real, chiar dacă nu apar în oferta de angajare.
Alternativa muncii la distanță schimbă, la rândul ei, ecuația. Un job remote pentru o companie străină, plătit la nivel occidental, dar exercitat din România, elimină cea mai mare parte a costurilor de expatriere și menține avantajul salarial. Iar clasamentul european al destinațiilor pentru nomazi digitali sugerează că această formulă este validată la scară largă.
Discuțiile din 2026 despre "a pleca sau nu" nu mai au același ton ca acum un deceniu. Nu mai este o alegere între "afară bine" și "acasă rău", ci o negociere fină între ce câștigi și ce pierzi în fiecare variantă.
Întrebări frecvente
Cât de mult a scăzut interesul românilor pentru joburi în străinătate?
Potrivit datelor eJobs citate de Trend Engine, interesul pentru joburi externe a scăzut cu aproape 33% față de 2025. De la începutul lui 2026 și până în prezent s-au înregistrat mai puțin de 55.000 de aplicări pentru poziții din afara țării, adică doar 0,6% din totalul aplicărilor pe platformă. Nivelul actual este aproximativ jumătate din cel observat în perioada 2022 - 2023, când presiunea pentru emigrare era mult mai mare.
Ce țări atrag cel mai mult candidații români în 2026?
Conform datelor eJobs, în topul destinațiilor preferate de românii care aplică la joburi externe se află Germania, Olanda, Franța, Elveția, Bulgaria, Spania, Grecia și Cipru. Aproximativ o treime din aplicările înregistrate anul acesta au fost făcute după 1 mai, semnal că o parte semnificativă vizează muncă sezonieră. Este o listă dominată de destinații apropiate geografic, cu cerere constantă în IT, servicii, agricultură, HoReCa și îngrijire.
Ce loc ocupă România în topul destinațiilor pentru nomazi digitali?
România ocupă locul 10 într-un clasament european analizat de siviaggia.it, realizat pe baza a 19 indicatori aplicați pe 40 de state. Este remarcată pentru raportul favorabil între costul vieții și oportunitățile profesionale. Primele locuri sunt ocupate de Estonia, Islanda, Portugalia, Muntenegru și Croația. Estonia conduce clasamentul cu o viză anuală pentru nomazi digitali de 85 de euro și o chirie medie de 573 de euro pe lună în centrul Tallinnului.
Cine sunt românii cei mai dispuși să emigreze acum?
Profilul aplicantului tipic pentru joburi externe este cel mid-level: persoane cu vârsta între 25 și 35 de ani și cu 2 până la 5 ani de experiență profesională. Aceștia au cel mai mare apetit pentru mobilitate internațională. Cei aflați la început de carieră și cei din a doua jumătate a vieții profesionale sunt tot mai reticenți să facă o astfel de mutare, potrivit Roxanei Draghici, Head of Sales la eJobs, citată de Trend Engine.
Merită să te întorci în România după mulți ani în străinătate?
Depinde de așteptări și de plan. Discuția pe Reddit citată de Trend Engine arată experiențe contradictorii: unii declară că reîntoarcerea este cea mai bună decizie din viața lor, alții cedează după doar câteva luni. Un caz mediatizat este cel al unui român plecat de 26 de ani care a încercat să se restabilească în București, dar s-a întors în afara țării după 4 luni. Deciziile luate exclusiv din nostalgie sunt cele mai vulnerabile.
