Laura Codruța Kovesi a marcat finalul celor șapte ani la conducerea Parchetului European (EPPO) cu o declarație care a deranjat: nivelul ridicat de corupție nu este un fenomen exclusiv est-european, ci se regăsește în toată Europa. Spunând asta public, a primit reproșuri de la nivelul Comisiei Europene.
Șapte ani la conducerea EPPO: bilanțul unui mandat construit de la zero
Parchetul European a devenit operațional în 2021, iar Laura Codruța Kovesi a preluat conducerea sa chiar în acel an inaugural. A moștenit nu o instituție deja funcțională, ci un proiect în construcție: reguli noi, echipe formate din procurori cu formare în sisteme juridice diferite, competențe care nu fuseseră niciodată testate în practică. Șapte ani mai târziu, EPPO există ca actor real în peisajul juridic european.
Mandatul nu a fost lipsit de rezistențe. Unele state membre ale Uniunii Europene au aderat cu rezerve, altele au refuzat să participe deloc. Negocierile privind competențele, resursele și independența instituției au ocupat o parte semnificativă din energia celor șapte ani. Kovesi a navigat aceste constrângeri construind, simultan, o instituție funcțională și menținând o prezență publică activă.
Finalul mandatului aduce cu sine un bilanț. Dar bilanțul pe care Kovesi a ales să îl prezinte nu este cel al cifrelor triumfante. Este unul al lecțiilor despre cum funcționează rezistența față de anticorupție în interiorul Europei.
Declarația care a stârnit reacții: corupția, un fenomen european, nu doar estic
Teza centrală a interviului acordat la finalul mandatului este simplă ca formulare, dar complexă ca implicații: corupția la nivel ridicat există în toată Europa, nu doar în statele din est. Această observație, exprimată de procuroarea-șefă a principalului organism european antifraudă, nu este opinie personală. Este concluzia a șapte ani de activitate investigativă supranaională.
Logica este directă. EPPO a investigat fraude care afectează bugetul Uniunii Europene pe teritoriul mai multor state membre. Dosarele nu s-au concentrat exclusiv în anumite zone geografice. Acolo unde au existat fonduri europene, au existat și tentative de fraudă. Acolo unde au existat tentative de fraudă, au existat și interese politice sau economice care au îngreunat investigațiile.
Kovesi nu este primul observator care face această remarcă. Rapoarte ale unor organizații independente de monitorizare a corupției plasaseră deja, de ani buni, și state vest-europene în zone de risc ridicat sau mediu. Diferența este că de data aceasta declarația vine de la conducătoarea celui mai autorizat instrument european de combatere a fraudei cu bani publici.
Cauta printre servicii disponibile in zona ta.
De la DNA la EPPO: aceeași dinamică, alt teatru
Kovesi a condus Direcția Națională Anticorupție din România timp de aproape un deceniu, înainte de a prelua conducerea EPPO. La DNA, a instrumentat dosare care au vizat politicieni din toate culorile politice, oameni de afaceri bine conectați și funcționari publici de rang înalt. Rezistența față de acțiunile instituției a venit, constant, din toate direcțiile.
Experiența aceasta a informat, probabil, modul în care a înțeles dinamica la nivel european. Mecanismul este identic: susținere formală pentru principiul independenței justiției, rezistență practică atunci când aceasta se apropie de zone sensibile. Formula pe care a folosit-o în interviu, "toată lumea vrea o justiție independentă, până ajungi la anturajul lor", poate fi citită ca o sinteză a acestei experiențe duble, naționale și europene.
Reproșurile Comisiei Europene: disconfortul față de o imagine incomodă
Reacția Comisiei Europene la declarațiile despre corupția paneuropeană este, în sine, un indiciu important. Comisia este gardianul statului de drept în Uniunea Europeană. Publică anual rapoarte detaliate despre justiție, corupție și independența sistemelor juridice din statele membre. A condiționat, în unele cazuri, accesul la fonduri europene de progrese anticorupție măsurabile.
Că tocmai Comisia a transmis reproșuri pentru că Kovesi a semnalat amploarea reală a fenomenului coruptiv în Europa spune ceva despre limitele confortului instituțional. Există o narativă mai comodă politic: corupția gravă este o problemă a sudului sau estului, statele fondatoare și economiile mari sunt modele de bune practici. Această narativă este utilă diplomatic, dar nu rezistă la o analiză atentă a dosarelor reale.
Kovesi a ales să spună asta public, la finalul mandatului, moment în care constrângerile politice ale funcției se diminuează. Este o alegere deliberată și, în contextul în care vine, greu de ignorat. Reproșurile primite demonstrează că narativa confortabilă are susținători puternici și că subminarea ei are un cost. Chiar și pentru procuroarea-șefă a EPPO.
Ce este EPPO și de ce independența sa contează pentru cetățenii europeni
Parchetul European este o instituție unică în arhitectura juridică a Uniunii Europene. Spre deosebire de Europol sau Eurojust, care coordonează activitatea forțelor naționale, EPPO are competențe proprii de urmărire penală. Procurorii săi pot instrumenta direct dosare, pot solicita mandate și pot trimite în judecată în fața instanțelor naționale.
Informatii suplimentare gasesti in sectiunea cele mai noi anunturi din Romania.
Sfera de competență este delimitată clar: infracțiunile care aduc prejudicii financiare Uniunii Europene. Frauda cu fonduri structurale, corupția în proiecte europene, evaziunea TVA transfrontalieră, falsificarea documentelor pentru obținerea de finanțări europene. Nu este un parchet cu jurisdicție generală, dar domeniul său acoperă o cantitate imensă de bani publici care circulă anual prin statele membre.
Cum funcționează concret Parchetul European
Modelul operațional combină centralizarea cu prezența locală. Procurori europeni delegați lucrează în statele membre și instrumentează dosare pe teren, în coordonare cu procurorii europeni de la sediul central din Luxemburg. Această structură permite investigații care depășesc granițele unui singur stat, fără dependența de procedurile greoaie ale cooperării internaționale clasice.
Independența față de presiunile politice naționale este esențială pentru funcționarea sistemului. Un procuror european delegat care instrumentează un dosar în care sunt implicați oameni politici locali trebuie să poată acționa fără ca presiunile interne să blocheze ancheta. EPPO oferă, teoretic, această protecție. Practic, cum a sugerat și Kovesi, presiunile există oricum, doar că iau forme diferite și vin din direcții neașteptate.
Corupția vest-europeană: realitate versus narativă oficială
Scandaluri majore din state vest-europene cu reputații solide de integritate au pus sub semnul întrebării, în ultimii ani, imaginea unui Occident imun la corupție. Dosare care au implicat mari companii, contracte publice supraevaluate, finanțare politică ilegală și conflicte de interese la nivel înalt au apărut în state cu rang ridicat în indicii internaționali de percepție a corupției.
Diferența față de cazurile din state cu reputații mai puțin favorabile nu este neapărat una de frecvență sau amploare. Poate fi una de vizibilitate și de capacitate instituțională de a ajunge la condamnare. Sistemele juridice mai puternice pot produce și achitări sau prescripții în dosare care, în alte contexte, ar fi constituit condamnări. Aceasta nu înseamnă că faptele nu au existat.
Presiunea mediatică și politică funcționează diferit în vest față de est, dar nu este mai puțin prezentă. Investigații jurnalistice de amploare au documentat în ultimii ani rețele de influență, finanțări opace și decizii administrative controversate în state occidentale cu tradiție democratică îndelungată. Că acest fapt este rar recunoscut oficial face declarația Kovesi cu atât mai semnificativă.
Cei interesati pot consulta directorul de firme din Romania.
România și participarea la Parchetul European: context și implicații
România a aderat la EPPO și a participat activ la activitatea sa din primele luni de funcționare. Contextul local a oferit un teren cu vulnerabilități specifice: fonduri europene substanțiale, capacitate administrativă neuniformă în teritoriu și vulnerabilități în sistemele de control al achizițiilor publice. Procurorii europeni delegați din România au instrumentat dosare cu miză financiară europeană directă.
Participarea la EPPO a reprezentat și o continuare, pe alt nivel instituțional, a eforturilor anticorupție pe care România le inițiase prin DNA în deceniile anterioare. Experiența acumulată la nivel național a constituit o resursă valoroasă în contextul colaborării europene, mai ales în domenii precum frauda cu fonduri structurale și achizițiile publice finanțate din bani europeni.
Mandatul Kovesi la EPPO a adus, indirect, și o validare a modelului de urmărire penală anticorupție construit în România, demonstrând că instrumentele și metodele dezvoltate la DNA puteau funcționa și într-un cadru european mai larg, cu multiple sisteme juridice în joc.
Ce rămâne după șapte ani: moștenirea instituțională a Kovesi la EPPO
Kovesi lasă în urmă o instituție construită de la zero, care a demonstrat că un parchet supranaional european este nu doar posibil, ci și necesar. EPPO a dovedit că investigațiile transfrontaliere complexe pot fi coordonate eficient, că procurori din sisteme juridice diferite pot colabora sub o umbrelă comună și că fraudele care exploatau frontierele ca scuturi pot fi urmărite dincolo de ele.
Moștenirea sa va fi judecată, în ultimă instanță, nu numai după dosarele instrumentate sau sumele recuperate, ci și după soliditatea instituțională construită în acești ani. O instituție care rezistă presiunilor politice după plecarea celui care a fondat-o are o valoare pe termen lung care depășește orice dosar individual, oricât de spectaculos ar fi.
Declarația despre "anturajul" celor care susțin teoretic justiția independentă rămâne valabilă indiferent de cine va prelua mandatul. Succesorul va descoperi, probabil, că formula lui Kovesi descrie cu precizie dinamica pe care o va înfrunta la rândul său. Instituțiile anticorupție nu scapă niciodată complet de această presiune. Pot doar să aleagă cum îi răspund.
Întrebări frecvente
Ce este EPPO și de ce a fost înființat?
EPPO (Parchetul European) este o instituție supranaională a Uniunii Europene, operațională din 2021, cu competențe de urmărire penală în dosarele care afectează bugetul UE: fraude cu fonduri europene, evaziune TVA transfrontalieră, corupție în proiecte europene. A fost înființat pentru a depăși limitele cooperării interstatale clasice, care era adesea prea lentă și vulnerabilă la presiuni politice naționale.
Câte state membre ale UE participă la EPPO?
Nu toate statele Uniunii Europene au aderat la EPPO. La momentul înființării, un număr de state a ales să nu participe, inclusiv Ungaria, Polonia și Danemarca. Participarea este voluntară, prin mecanismul cooperării consolidate. România a aderat și participă activ, cu procurori europeni delegați care instrumentează dosare pe teritoriul național.
Ce înseamnă că justiția este cu adevărat independentă?
Independența justiției înseamnă că procurorii și judecătorii acționează exclusiv pe baza legii și a probelor, fără presiuni politice sau economice. Kovesi a evidențiat că această independență este adesea susținută formal de toți actorii politici, dar devine inconfortabilă atunci când anchetele vizează cercurile lor de influență. Independența reală se testează tocmai în aceste momente.
Care este diferența dintre EPPO și DNA?
DNA (Direcția Națională Anticorupție) este un parchet național românesc, cu competențe în dosarele de corupție de pe teritoriul României. EPPO este un parchet european supranaional, cu competențe limitate la infracțiunile care afectează interesele financiare ale UE. Cele două pot colabora, iar procurorii europeni delegați din România lucrează în relație cu parchetele naționale. Kovesi a condus DNA înainte de a prelua EPPO.
Ce urmează pentru EPPO după mandatul Kovesi?
EPPO continuă să funcționeze cu un nou procuror-șef european, ales prin procedura instituțională europeană. Instituția a câștigat în cei șapte ani o bază operațională solidă, cu proceduri stabilite și echipe formate. Provocările rămân aceleași: presiunile politice, limitele jurisdicționale și rezistența unor actori față de investigații care le vizează direct interesele.
