Porțile de Fier 3: 2,6 miliarde euro, finalizare în 2038

Guvernul României a aprobat negocierea unui memorandum de înțelegere cu Serbia pentru proiectul hidrocentralei reversibile Porțile de Fier 3, estimat la circa 2,6 miliarde de euro și planificat să fie finalizat în 2038. Bucureștiul condiționează susținerea proiectului de neafectarea producției hidrocentralelor existente Porțile de Fier I și II.

Documentul aprobat la Palatul Victoria nu reprezintă încă un angajament financiar sau operațional, ci un cadru pentru ca instituțiile și companiile implicate de pe ambele maluri ale Dunării să-și coordoneze datele tehnice și planurile. Proiectul, cunoscut în Serbia drept Djerdap 3, ar urma să devină cea mai mare hidrocentrală reversibilă din regiune.

Ce prevede memorandumul aprobat de Guvern

Obiectivul declarat al documentului este facilitarea schimbului de informații între România și Republica Serbia privind proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj Djerdap 3, prin diseminarea de date între instituțiile și companiile implicate din ambele țări. Textul lasă deschisă posibilitatea ca, ulterior, partea română să se implice mai concret în proiect, prin Hidroelectrica, compania de stat care exploatează deja partea românească a hidrocentralelor Porțile de Fier I și II.

Partea română a cerut introducerea unei condiții explicite: proiectul trebuie dezvoltat în condiții rezonabile, care să reflecte interesele ambelor părți, fără a afecta negativ funcționarea sau producția de energie a hidrocentralelor de pe Dunăre. Aceeași clauză privește și navigația comercială pe fluviu, precum și proiectul FAST DANUBE II, dedicat îmbunătățirii navigabilității Dunării.

O hidrocentrală reversibilă de 2.400 MW la kilometrul 1007

Porțile de Fier 3 este planificată pe malul drept al Dunării, în apropierea municipiului sârbesc Golubac, vizavi de județul Mehedinți, la kilometrul 1007 al fluviului. Capacitatea instalată planificată este de 2.400 MW, iar Serbia ia în calcul integrarea unei capacități suplimentare de 400 MW din surse regenerabile, solare și eoliene.

Spre deosebire de hidrocentralele clasice, o centrală reversibilă funcționează ca o uriașă baterie hidroelectrică. Sistemul pompează apa într-un lac de acumulare situat la altitudine atunci când există surplus de energie în rețea, urmând să o lase să curgă înapoi prin turbine atunci când cererea crește. Lacul superior, planificat pe versantul sârbesc, ar urma să fie conectat printr-o conductă cu actualul lac de acumulare al Porților de Fier.

Serbia operează în prezent o singură hidrocentrală reversibilă, Bajina Basta, cu o putere instalată de 614 MW, și planifică o a doua, Bistrica, de 646 MW. Porțile de Fier 3 ar reprezenta un salt major în această categorie, fiind de aproape patru ori mai mare decât Bajina Basta.

Pe aceeasi tema: Drepturi noi pentru pasagerii aerieni: acordul provizoriu din UE.

Condițiile României: protejarea PF1 și PF2

Hidroelectrica și compania sârbă EPS operează deja în comun cele două hidrocentrale existente pe Dunăre. Porțile de Fier I are pe partea românească o putere instalată de 1.164 MW, iar Porțile de Fier II încă 251 MW. Cele două obiective rămân coloana vertebrală a producției hidroenergetice din zona joasă a fluviului și o sursă constantă de venituri pentru compania de stat din România.

Fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, a explicat mecanismul prin care un nou sistem de pompaj ar putea afecta hidrocentralele existente. "La apa din lacul de acumulare de la Porțile de Fier 1, urcă undeva apa sus pe partea sârbă și în momentul când este nevoie produce energie prin căderea apei. Scoaterea unei cantități destul de mare și vorbim aici de 2.000 sau peste 2.000 de megawați, poate să existe, dacă Hidroelectrica nu este implicată, o scădere a producției la Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier 2", a precizat acesta.

Sebastian Burduja, alt fost ministru al Energiei, a transmis o poziție categorică în momentul în care subiectul a fost discutat oficial cu Belgradul. "Sub nicio formă nu dorim să aibă de suferit producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II. Fiind o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, înțelegem importanța ei, rolul ei în asigurarea unor servicii de sistem de echilibrare, dar nu vom face niciun compromis de la producția de energie electrică de la Porțile de Fier I și Porțile de Fier II", a declarat acesta.

SUA intră în joc prin Bechtel și Ambasada de la Belgrad

Pe lângă negocierile bilaterale dintre București și Belgrad, proiectul a căpătat o dimensiune internațională prin implicarea Statelor Unite. Compania americană Bechtel și-a manifestat interesul pentru Porțile de Fier 3 încă din 2021 și a preluat în 2022 elaborarea studiilor tehnice de prefezabilitate.

În 2024, Serbia și SUA au semnat la Washington un acord interstatal în domeniul energiei, care a intrat în vigoare în martie anul acesta. Pe acest cadru, Ambasada SUA de la Belgrad a transmis un apel public către companiile americane interesate de finanțarea și construcția hidrocentralei, termenul pentru depunerea scrisorilor de intenție la Ministerul Minelor și Energiei din Serbia fiind 25 iunie.

Analista Otilia Nuțu vede în memorandumul româno-sârb și o componentă geopolitică. "Lucrurile sunt într-un stadiu incipient. Acest memorandum îl văd ca pe un soi de garanție că acest proiect de infrastructură mare nu se va discuta cu alții, cu China sau Rusia", a precizat aceasta. Implicarea timpurie a României, prin schimbul de informații tehnice, deschide o posibilă fereastră de poziționare alături de Bechtel și de partenerul american al Serbiei.

Voci critice și riscuri tehnice

Pentru autoritățile sârbe, beneficiile economice și sistemice sunt prioritare. Ministrul sârb al Energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, a explicat că "construcția acestei centrale hidroelectrice reversibile poate îmbunătăți stabilitatea sistemelor energetice, poate facilita integrarea surselor de energie regenerabilă în rețeaua energetică regională și poate oferi soluții pentru stocarea sezonieră a electricității, în beneficiul ambelor părți". Belgradul a anunțat anul trecut concluzii preliminare conform cărora viitoarea hidrocentrală nu ar urma să aibă efecte negative asupra sistemului existent.

Citeste si: România va avea cel mai înalt pod suspendat din Europa.

Experți din ambele țări atrag totuși atenția asupra impactului real pe care un astfel de proiect îl poate avea asupra unui sistem hidroenergetic comun. Ridicarea unor volume mari de apă din lacul Porților de Fier pentru a alimenta lacul superior de pe partea sârbă schimbă regimul hidrologic local, iar absența unei coordonări stricte cu Hidroelectrica ar putea însemna pierderi de producție pentru partea română.

Un al doilea aspect semnalat este transparența procedurilor. Apelul Ambasadei SUA către companiile americane, cu un termen scurt pentru scrisorile de intenție, contrastează cu stadiul preliminar al studiilor de prefezabilitate. Decizii rapide privind selecția constructorilor sau a partenerilor financiari pot premerge etapele de evaluare a impactului asupra mediului și asupra hidrocentralelor existente.

Costul aproape s-a dublat față de estimarea inițială

În Planul Național Integrat al Serbiei pentru Energie și Climă, proiectul Porțile de Fier 3 era estimat la circa 1,4 miliarde de euro, cu o capacitate instalată de 1.800 MW. Versiunea actuală vehiculată la nivel oficial vorbește despre o investiție totală de circa 2,6 până la 2,63 miliarde de euro și o capacitate de 2.400 MW, plus cele 400 MW din surse regenerabile.

Creșterea de aproape 90% a costului în doar câțiva ani reflectă atât majorarea capacității proiectate, cât și scumpirea materialelor, a echipamentelor și a costurilor de construcție pentru lucrări hidrotehnice complexe. Termenul de finalizare, 2038, lasă în teorie 13 ani pentru autorizări, finanțare, construcție și punere în funcțiune, însă marile proiecte hidroenergetice europene au înregistrat în ultimii ani întârzieri semnificative față de planificările inițiale.

Următorul pas: implicarea concretă a Hidroelectrica

Memorandumul aprobat de Guvern deschide drumul către negocieri tehnice mai detaliate, dar nu rezolvă chestiunea participării României la finanțarea sau exploatarea viitoarei centrale. Hidroelectrica, în care statul român este acționar majoritar, ar fi partenerul natural pentru o astfel de implicare, iar Virgil Popescu a subliniat că o participare directă a companiei ar fi singura garanție concretă că producția de la PF1 și PF2 nu va avea de suferit.

Pe partea sârbă, semnalele indică o accelerare a calendarului: studiul de prefezabilitate elaborat de Bechtel, apelul către companiile americane cu termen 25 iunie și mesajele ferme ale Belgradului despre stabilitatea sistemului regional. Pentru București, ritmul de lucru și fermitatea condițiilor stabilite în memorandum vor determina dacă România rămâne doar un vecin informat sau devine un coproprietar tehnic al uneia dintre cele mai mari investiții hidroenergetice planificate în Europa de Sud-Est.